îmbrăcământ, îmbrăcămínte, s.n. (înv.) îmbrăcăminte, veșmânt, haină.

îmbrăcămî́nt n., pl. inte. Vechĭ. Tot ceĭa ce servește la îmbrăcat (haĭne). Învăliș (de ex., la mobilă în casă). – Azĭ se zice -minte, f. (întocmaĭ ca încălțăminte și se declină tot așa).