Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

7 defini╚Ťii pentru ├«mbr├ónceal─â

├ÄMBR├éNCE├üL─é, ├«mbr├ónceli, s. f. Faptul de a (se) ├«mbr├ónci. ÔÇô ├Ämbr├ónci + suf. -eal─â.
├ÄMBR├éNCE├üL─é, ├«mbr├ónceli, s. f. Faptul de a (se) ├«mbr├ónci. ÔÇô ├Ämbr├ónci + suf. -eal─â.
ÎMBRÎNCEÁLĂ, îmbrînceli, s. f. Faptul de a (se) îmbrînci. Eu nu voiam s-o las, ea nu se lăsa și-n îmbrînceala asta a luat portofelul de la mine. SLAVICI, O. I 374.
├«mbr├ónce├íl─â s. f., g.-d. art. ├«mbr├ónc├ęlii; pl. ├«mbr├ónc├ęli
├«mbr├ónce├íl─â s. f., g.-d. art. ├«mbr├ónc├ęlii; pl. ├«mbr├ónc├ęli
ÎMBRÂNCEÁLĂ s. 1. v. îmbrâncire. 2. v. îmbrâncitură.
ÎMBRÎNCEALĂ s. 1. ghiontire, îmboldire, îmbrîncire, îmbrîncitură, împingere, înghionteală, înghiontire, (reg.) înghioldeală, înghioldire. 2. brînci, ghiont, izbitură, îmbrîncitură, împinsătură, (reg.) ghiold, ștos, (Mold.) bleandă, dupac, (Ban.) poancă, (prin Olt. și Munt.) potîrnog.

îmbrânceală dex online | sinonim

îmbrânceală definitie

Intrare: îmbrânceală
îmbrânceală substantiv feminin