Dicționare ale limbii române
Dicționare ale limbii române
7 definiții pentru îmbrânceală
ÎMBRÂNCEÁLĂ, îmbrânceli, s. f. Faptul de a (se) îmbrânci. – Îmbrânci + suf. -eală.
- sursa: DEX '09 2009
- permalink
ÎMBRÂNCEÁLĂ, îmbrânceli, s. f. Faptul de a (se) îmbrânci. – Îmbrânci + suf. -eală.
- sursa: DEX '98 1998
- permalink
ÎMBRÎNCEÁLĂ, îmbrînceli, s. f. Faptul de a (se) îmbrînci. Eu nu voiam s-o las, ea nu se lăsa și-n îmbrînceala asta a luat portofelul de la mine. SLAVICI, O. I 374.
- sursa: DLRLC 1955-1957
- permalink
îmbrânceálă s. f., g.-d. art. îmbrâncélii; pl. îmbrâncéli
- sursa: DOOM 2 2005
- permalink
îmbrânceálă s. f., g.-d. art. îmbrâncélii; pl. îmbrâncéli
- sursa: Ortografic 2002
- permalink
ÎMBRÂNCEÁLĂ s. 1. v. îmbrâncire. 2. v. îmbrâncitură.
- sursa: Sinonime 2002
- permalink
ÎMBRÎNCEALĂ s. 1. ghiontire, îmboldire, îmbrîncire, îmbrîncitură, împingere, înghionteală, înghiontire, (reg.) înghioldeală, înghioldire. 2. brînci, ghiont, izbitură, îmbrîncitură, împinsătură, (reg.) ghiold, ștos, (Mold.) bleandă, dupac, (Ban.) poancă, (prin Olt. și Munt.) potîrnog.
- sursa: Sinonime82 1982
- permalink
îmbrânceală dex online | sinonim
îmbrânceală definitie
Intrare: îmbrânceală
îmbrânceală substantiv feminin
