îmboldorí (îmboldorî, îmbondorí), îmboldorésc (îmboldorắsc, îmbondorésc), vb. IV (reg.) a (se) învăli la gât, a (se) înfășura bine, a (se) înfofoli, a (se) încroșna, a (se) încotoșmăni.

îmbobolésc și (maĭ des) îmbodolésc (Mold. Munt.) și (maĭ rar) îmboborojésc, -zésc și boborojésc v. tr. (reflex. ca și buburuză, înfofolesc. V. și bodroanțe). Încotoșmănez. – Și îmboldoresc (Trans. Mold.). – Sov. 15, jud. Putna), îmbondoresc (Trans.), îmbondolesc (Bucov.) și îmboborojez: uniĭ înboborojațĭ de nicĭ ochiĭ nu li se maĭ văd (VR. 1911, 8, 205).

îmboldorésc, V. îmbobolesc.