ÎMBOBOROJÍ vb. IV v. îmbolboji.

ÎMBOLBOJÍ, îmbolbojesc, vb. IV. Tranz. (Rar) A înfășura. [Var.: îmboborojí vb. IV] – Et. nec.

ÎMBOBOROJÍ vb. IV v. îmbolboji.

ÎMBOLBOJÍ, îmbolbojesc, vb. IV. Tranz. (Rar) A înfășura. [Var.: îmboborojí vb. IV] – Et. nec.

ÎMBOLBOJÍ, îmbolbojesc, vb. IV. Tranz. (Rar) A înfășura. Toate cele sfinte sînt îmbolbojite în mănunchi de busuioc. DELAVRANCEA, S. 8.

îmbolbojí (a ~) (rar) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. îmbolbojésc, imperf. 3 sg. îmbolbojeá; conj. prez. 3 să îmbolbojeáscă

îmbolbojí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. îmbolbojésc, imperf. 3 sg. îmbolbojeá; conj. prez. 3 sg. și pl. îmbolbojeáscă

îmboborojì v. a înfășură cu ceva larg, a îmbrăca în mod ridicul. [Origină necunoscută].

îmbolbojì v. a înfășură peste tot: cele sfinte îmbolbojite în mănunchi de busuioc. [Cf. îmboborojì].

îmbobolésc și (maĭ des) îmbodolésc (Mold. Munt.) și (maĭ rar) îmboborojésc, -zésc și boborojésc v. tr. (reflex. ca și buburuză, înfofolesc. V. și bodroanțe). Încotoșmănez. – Și îmboldoresc (Trans. Mold.). – Sov. 15, jud. Putna), îmbondoresc (Trans.), îmbondolesc (Bucov.) și îmboborojez: uniĭ înboborojațĭ de nicĭ ochiĭ nu li se maĭ văd (VR. 1911, 8, 205).

îmbolbojésc, V. bălmăjesc.

încotoșmănéz, încotoșméz, încotroșméz și încotroșnéz v. tr. (d. contoș, contuș, adică „îmbrac în contoș”. Întîĭ s’a zis *încontoșmănez, apoĭ încot-, ca’n Costantin, vulg. cotigent, îld. Constantin, contingent. V. cotoșman). Fam. Îmbrac cu prea multe haĭne. – Și îmboborojésc, îmbodolésc, înfofolésc, înhăĭburéz. V. motrună.