ÎMBOBOCÍ, pers. 3 îmbobocește, vb. IV. Intranz. (Despre plante) A face boboci; (despre muguri) a începe să se desfacă. – În + boboc.

ÎMBOBOCÍ, pers. 3 îmbobocește, vb. IV. Intranz. (Despre plante) A face boboci; (despre muguri) a începe să se desfacă. – În + boboc.

ÎMBOBOCÍ, îmbobocesc, vb. IV. Intranz. (Folosit mai ales la pers. 3; despre flori, plante) A face boboci; (despre muguri) a începe să se desfacă. Spunea un crin:... Îmbobocesc în soare și-n ziuă mă desfac. STANCU, C. 41. Sub arzînda ei cătare Mugurii îmbobocesc. BOLINTINEANU, O. 113. Mugurii pe creangă se văd îmbobocind. ALECSANDRI, P. A. 118.

îmbobocí (a ~) vb., ind. prez. 3 sg. îmbobocéște, imperf. 3 sg. îmboboceá; conj. prez. 3 să îmboboceáscă

îmbobocí vb., ind. prez. 3 sg. îmbobocéște, imperf. 3 sg. îmboboceá, conj. prez. 3 sg. și pl. îmboboceáscă

ÎMBOBOCÍ vb. (reg.) a împupi. (Florile ~.)

A ÎMBOBOCÍ pers. 3 ~éște intranz. 1) (despre flori) A face boboci. 2) (despre muguri) A începe a se desface. 3) fig. (despre persoane) A deveni frumos și atrăgător (ca un boboc). /în + boboc

îmbobocì v. a da în boboci, a începe a înflori.

îmbobocésc v. intr. Scot bobocĭ, vorbind de plante: criniĭ aŭ îmbobocit. – În Ban. împupésc.

ÎMBOBOCI vb. (reg.) a împupi. (Florile ~.)