Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

16 defini╚Ťii pentru ├«mblet

Î́MBLET s. n. v. umblet.
├ÜMBLET, umblete, s. n. Faptul de a umbla; umblare. ÔÖŽ Cutreierare, colindare; alerg─âtur─â. ÔÖŽ Mod, fel de a umbla, de a duce picioarele ├«n mers. [Var.: (├«nv. ╚Öi pop.) ├«mbl├ęt s. n.] ÔÇô Umbla + suf. -et.
Î́MBLET s. n. v. umblet.
├ÜMBLET, umblete, s. n. Faptul de a umbla; umblare. ÔÖŽ Cutreierare, colindare; alerg─âtur─â. ÔÖŽ Mod, fel de a umbla, de a duce picioarele ├«n mers. [Var.: (├«nv. ╚Öi pop.) ÔÇÖ├«mblet s. n.] ÔÇô Umbla + suf. -et.
Î́MBLET s. n. v. umblet.
├ÜMBLET, umblete, s. n. 1. Faptul de a umbla; umblare, mers. Era un umblet ╚Öi un ╚Öoptit ne├«ncetat ├«mprejurul casei. DUMITRIU, N. 132. Vod─â se opri din umblet ╚Öi se ├«ntoarse cu ochii m├«nio╚Öi spre c─âpitan. SADOVEANU, O. VII 127. La v├«n─âtoare, dup─â c├«teva ceasuri de umblet, m─ân├«nc ╚Öi pietre. BR─éTESCU-VOINE╚śTI, ├Ä. 188. Nu-i umblet, e goan─â nebun─â. CO╚śBUC, P. I 291. ÔŚŐ (Metaforic) ├Än t├«rziul nop╚Ťii ascultau umbletul v├«ntului. CAMILAR, N. I 335. ÔÖŽ (Rar) Mi╚Öcare (astral─â). Cometa... zi cu zi scurg├«ndu-se, se tot urca... ├«nv├«rtindu-se precum este umbletul cerului, cu stelele c─âtre apus. SADOVEANU, Z. C. 228. ÔÖŽ Trecere, acces. Dup─â ce ├«i oprise umbletul la st├«ni ╚Öi-i ├«mp─ânase drumurile, st─âp├«nirea da ╚Ötire, ca s─â aud─â... gazdele ho╚Ťului. SADOVEANU, O. L. 156. 2. Cutreierare, colindare; hoin─âreal─â, alerg─âtur─â. Jup├«neasa Ilisafta comisoaia abia ├«╚Öi sim╚Ťea trupul, a╚Öa de multe ├«i fuseser─â umbletele ╚Öi truda. SADOVEANU, F. J. 54. 3. Mod, fel de a umbla. Nu-i vorb─â, feti╚Ťa ├«mi sam─ân─â pu╚Ťintel ╚Öi mie. Dar altfel toate ale maicii ei le are, ╚Öi umbletul ╚Öi graiul. SADOVEANU, O. VII 56. Veneau doi in╚Öi; ├«ng├«rbovit Un mo╚Ö cu umblet lin, ╚śi-o copili╚Ť─â. CO╚śBUC, P. I 228. C─âci azi le semeni tuturor La umblet ╚Öi la port, ╚śi te privesc nep─âs─âtor C-un rece ochi de mort. EMINESCU, O. I 192. ├Äncalec─â pe Ro╚Öu tu, S─â-i v─âd ╚Öi eu umbletu. ╚śEZ. IX 172. ÔÇô Variant─â: (├«nvechit ╚Öi regional) ├«╠ümblet (SBIERA, P. 217, RUSSO, S. 59) s. n.
├║mblet s. n., pl. ├║mblete
├║mblet s. n., pl. ├║mblete
├ÜMBLET s. 1. v. umbl─âtur─â. 2. v. alerg─âtur─â. 3. v. mers. 4. c─âlc─âtur─â, mers, mi╚Öcare, pas, p─â╚Öit, (rar) mers─âtur─â, (├«nv. ╚Öi pop.) mersur─â. (Are un ~ s─âlt─âre╚Ť.)
├ÜMBLET s. v. c─âl─âtorie, comportament, comportare, conduit─â, deplasare, drum, intrig─â, ma╚Öina╚Ťie, purtare, uneltire, voiaj.
ÚMBLET n. v. UMBLĂTURĂ. /a umbla + suf. ~et
umblet n. 1. mers, alergătură; 2. mod de a umbla: umbletul calului; 3. Mold. buestru. [Tras din umblà].
î́mblet, î́mblu, V. umblet, umblu.
├║mblet n., pl. e (d. a umbla). Mers, alerg─âtur─â: am ostenit de at├«ta umblet. Modu de a umbla: acest cal are umblet lin. ÔÇô ├Än nord ├«mblet. V. bu─şestru.
umblet s. v. C─éL─éTORIE. COMPORTAMENT. COMPORTARE. CONDUIT─é. DEPLASARE. DRUM. INTRIG─é. MA╚śINA╚ÜIE. PURTARE. UNELTIRE. VOIAJ.
UMBLET s. 1. umblare, umblat, umbl─âtur─â. (Dup─â mult ~, a reu╚Öit.) 2. alergare, alerg─âtur─â, fug─â, goan─â, umbl─âtur─â, (reg.) ╚Ötrapa╚Ť, (Ban.) prepurtare. (prin Transilv.) ╚Ötrap─â. (Ceasuri de ~...) 3. circula╚Ťie, mers, (pop.) purtare. (O potec─â format─â prin ~ oamenilor.) 4. c─âlc─âtur─â, mers, mi╚Öcare, pas, p─â╚Öit, (rar) mers─âtur─â, (├«nv. ╚Öi pop.) mersur─â. (Are un ~ s─âlt─âre╚Ť.)

îmblet dex online | sinonim

îmblet definitie

Intrare: umblet
îmblet substantiv neutru
umblet substantiv neutru