18 definiții pentru îmblăci
ÎMBLĂCÍ vb. IV
v. îmblăti. ÎMBLĂTÍ, îmblătesc,
vb. IV. (
Înv.)
Tranz. A bate cu îmblăciul cerealele, plantele cu păstăi etc. pentru a le scoate semințele. ♦
Fig. A bate rău pe cineva; a ciomăgi. [
Var.: (
reg.)
îmblăcí vb. IV] –
Cf. sl. mlatĩtĩ. ÎMBLĂCÍ vb. IV
v. îmblăti. ÎMBLĂTÍ, îmblătesc,
vb. IV.
Tranz. A bate cerealele, plantele cu păstăi etc. cu îmblăciul pentru a le scoate semințele. ♦
Fig. A bate rău pe cineva; a ciomăgi. [
Var.: (
reg.)
îmblăcí vb. IV] –
Cf. sl. mlatĩtĩ. ÎMBLĂCÍ vb. IV
v. îmblăti. ÎMBLĂTÍ, îmblătesc,
vb. IV.
Tranz. (Folosit și absolut) A bate cerealele, trifoiul etc. cu îmblăciul, pentru a scoate grăunțele sau semințele. Nici vara nu muncești, nici iarna nu îmblătești. ALECSANDRI, P. P. 314. ♦
Fig. A bate rău pe cineva; a ciomăgi. Cu niște frînghii groase... și udate... prinseră a-l îmblăti din răsputeri pe spete. CONTEMPORANUL, VII 101. – Variantă: (regional)
îmblăcí (ALECSANDRI, P. P. 317)
vb. IV.
îmblătí (a ~) (
înv.)
vb.,
ind. prez. 1
sg. și 3
pl. îmblătésc,
imperf. 3
sg. îmblăteá;
conj. prez. 3 să îmblăteáscă
îmblătí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. îmblătésc, imperf. 3 sg. îmblăteá; conj. prez. 3 sg. și pl. îmblăteáscă ÎMBLĂTÍ vb. v. atinge, bate, lovi. îmblăcí (-iuri), s. n. – Unealtă agricolă, bătătoare. –
Var. îmblătiu, mlăci, blăcie.
Sl. mlatŭ, omlatŭ „ciocan, mai” (Miklosich, Slaw. Elem., 30; Miklosich, Lexicon, 372; Cihac, II, 146; Conev 72; DAR),
cf. bg. mlat. Fonetismul pare să indice o încrucișare cu
sl. blŭčĭ(čĭ) „spin”,
bg. vlačă „a scărmăna”.
Der. de la bucŭlum (Gliuglea, LL, II, 21) pare imposibilă. –
Der. îmblăti (
var. îmblăci),
vb. (a bate cerealele, cu îmblăciul pentru a le scoate semințele; a bate, a ciomăgi), din
sl. mlatiti,
cf. bg. mlatĭă; îmblătitor,
s. m. (persoană care îmblătește); îmblăteală,
s. f. (bătaie).
A ÎMBLĂTÍ ~ésc tranz. 1) (cereale sau păstăioase) A prelucra cu îmblăciul (pentru a separa boabele). 2) fig. (persoane) A bate tare (cu ceva); a zdrobi în bătăi; a ciomăgi; a cetlui. /<sl. mlatiti A SE ÎMBLĂTÍ mă ~ésc intranz. rar A face (concomitent) schimb de bătăi (cu cineva). /<sl. mlatiti îmblătì v.
1. a bate cu imblăciul, a treera;
2. fig. a bate rău, [Slav. MLATITI (din MLATŬ, ciocan)].
îmblăcésc și
umblăcésc, V.
îmblătesc. îmblătésc v. tr. (vsl. mlatiti). Bat cu îmblăciu. Fig. Cĭomăgesc, ferchezuĭesc. – Și
îmblăcesc și
umblăcesc (d. îmblăcie, umblăciŭ). V.
hondrănesc. îmblăti vb. v. ATINGE. BATE. LOVI. îmblătí, îmblătesc, vb. tranz. – 1. A bate cerealele cu îmblăciul pentru a le scoate semințele. 2. A trânti. 3. (refl.) A se agita, a se foi: „Se îmblătește de trăsnește” (Memoria, 2001: 102). – Cf. sl. mlatǐtǐ „a bate” (Șăineanu, Scriban, DEX, MDA) < sl. mlatǔ „ciocan” (Șăineanu). îmblătí, îmblătesc, vb. tranz. –
1. A bate cerealele pentru a le scoate semințele (cu îmblăciul).
2. A trânti.
3. (refl.) A se agita, a se foi: „Se îmblătește de trăznește” (Memoria 2001: 102). – Cf. sl. mlatǐtǐ „a bate”.
îmblăci dex online | sinonim
îmblăci definitie
Intrare: îmblăti
îmblăci 1 vb. conjugarea a VI-a grupa a IV-a verb tranzitiv
îmblăti tranzitiv conjugarea a VI-a grupa a IV-a verb
Intrare: îmblăci
îmblăci 2 s.n. substantiv neutru