Dicționare ale limbii române

13 definiții pentru îmblânzi

ÎMBLÂNZÍ, îmblânzesc, vb. IV. Tranz. A deprinde un animal (sălbatic) să se supună omului, să trăiască în apropierea (și în folosul) omului; a domestici. ♦ Tranz. și refl. A face sau a deveni (mai) blând; a (se) domoli, a (se) liniști, a (se) calma, a (se) potoli. ♦ Refl. Fig. (Despre furtună, vânt etc.) A scădea în intensitate; a se domoli. – În + blând.
ÎMBLÂNZÍ, îmblânzesc, vb. IV. Tranz. A deprinde un animal (sălbatic) să se supună omului, să trăiască în apropierea (și în folosul) omului; a domestici. ♦ Tranz. și refl. A face sau a deveni (mai) blând; a (se) domoli, a (se) liniști, a (se) calma, a (se) potoli. ♦ Refl. Fig. (Despre furtună, vânt etc.) A scădea în intensitate; a se domoli. – În + blând.
ÎMBLÎNZÍ, îmblînzesc, vb. IV. Tranz. (Cu privire la animale sălbatice) A face să-și piardă sălbăticia, să se obișnuiască cu omul și să se supună (într-o oarecare măsură) voinței lui. V. domestici. A îmblînzi lei și tigri. ♦ (Cu privire la oameni, la caracterul lor etc.) A face să fie blînd, a domoli, a liniști, a potoli. Cuvîntul lui Iordache înmuia inimile, le îmblînzea. CAMILAR, TEM. 105. Aducînd pitaci și colaci... a împărțit la fiecare, de ne-a îmblînzit. CREANGĂ, A. 4. De-om întîlni vreun zmeu... i-om da decorațiile noastre, ca să-l îmblînzim. ALECSANDRI, T. I 427. ◊ Refl. Glasurile se îmblînziseră. DUMITRIU, N. 54. Căpitanul se-mblînzea, Brațele-i le slobozea. ALECSANDRI, P. P. 58. ◊ Fig. De s-ar îmblînzi [furtuna], măcar numai puțin. DUMITRIU, P. F. 25.
îmblânzí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. îmblânzésc, imperf. 3 sg. îmblânzeá; conj. prez. 3 să îmblânzeáscă
îmblânzí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. îmblânzésc, imperf. 3 sg. îmblânzeá; conj. prez. 3 sg. și pl. îmblânzeáscă
ÎMBLÂNZÍ vb. 1. v. domestici. 2. v. calma. 3. v. domoli.
ÎMBLÂNZÍ vb. v. alina, atenua, calma, descrește, diminua, domoli, liniști, micșora, modera, pondera, potoli, reduce, scădea, slăbi, tempera.
A ÎMBLÂNZÍ ~ésc tranz. 1) (animale sălbatice) A face să se deprindă cu omul, să trăiască pe lângă casă și să fie folosit în avantajul acestuia; a domestici. 2) A face să se îmblânzească. [Sil. îm-blân-] /în + blând
A SE ÎMBLÂNZÍ mă ~ésc intranz. 1) (despre ființe) A deveni (mai) blând; a se îmbuna. 2) fig. (despre vreme) A căpăta un caracter mai liniștit (după furtună, ploaie etc.); a se răzbuna; a se domoli; a se potoli; a se liniști; a se tempera; a se modera. /în + blând
îmblânzì v. a (se) face blând: 1. a domestici; 2. a astâmpăra, a îndulci: îmblânzindu-și glasul. Al.
îmblînzésc v. tr. Fac blînd, domesticesc. Fig. astîmpăr, liniștesc: îmĭ îmblînzesc glasu.
îmblînzi vb. v. ATENUA. CALMA. DESCREȘTE. DIMINUA. DOMOLI. LINIȘTI. MICȘORA. MODERA. PONDERA. POTOLI. REDUCE. SCĂDEA. SLĂBI. TEMPERA.
ÎMBLÎNZI vb. 1. a (se) domestici, (înv.) a (se) dumesnici, a (se) supune. (A ~ un animal sălbatic.) 2. a (se) calma, a (se) domoli, a (se) îmbuna, a (se) împăca, a (se) liniști, a (se) potoli, (reg.) a (se) țistui, (înv.) a (se) dezmînia. (Era enervat și abia a reușit să-l ~.) 3. a (se) alina, a (se) calma, a (se) domoli, a (se) liniști, a (se) potoli, a (se) tempera, a (se) ușura, (înv. și pop.) a (se) ostoi, (pop.) a (se) ogoi, (înv. și reg.) a (se) mîngîia, (înv.) a (se) odihni, (fig.) a adormi, a (se) răcori. (Cele spuse i-au ~ durerea; a plîns și s-a ~.)

îmblânzi dex online | sinonim

îmblânzi definitie

Intrare: îmblânzi
îmblânzi verb grupa a IV-a conjugarea a VI-a