Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

2 intr─âri

24 defini╚Ťii pentru ├«mbinare

├ÄMBIN├ü, ├«mb├şn, vb. I. Tranz. ╚Öi refl. A (se) lega, a (se) uni, a (se) ├«mpreuna, a (se) asocia pentru a realiza un tot; a (se) ├«ngem─âna. ÔÇô Lat. *imbinare.
├ÄMBIN├üRE, ├«mbin─âri, s. f. 1. Ac╚Ťiunea de a (se) ├«mbina ╚Öi rezultatul ei; unire ├«ntr-un tot; ├«mpreunare, ├«mpletire, ├«ngem─ânare. ÔÖŽ (Concr.) Ansamblu rezultat ├«n urma unirii, ├«mpreun─ârii sau asocierii mai multor elemente. 2. Loc unde se realizeaz─â o ├«mbinare (1). ÔÇô V. ├«mbina.
├ÄMBIN├ü, ├«mb├şn, vb. I. Tranz. ╚Öi refl. A (se) lega, a (se) uni, a (se) ├«mpreuna, a (se) asocia pentru a realiza un tot; a (se) ├«ngem─âna. ÔÇô Probabil lat. *imbinare.
├ÄMBIN├üRE, ├«mbin─âri, s. f. 1. Ac╚Ťiunea de a (se) ├«mbina ╚Öi rezultatul ei; unire ├«ntr-un tot; ├«mpreunare, ├«mpletire, ├«ngem─ânare. ÔÖŽ (Concr.) Ansamblu rezultat ├«n urma unirii, ├«mpreun─ârii sau asocierii mai multor elemente. 2. Loc unde se realizeaz─â o ├«mbinare (1). ÔÇô V. ├«mbina.
├ÄMBIN├ü, ├«mb├şn, vb. I. Tranz. A ├«mpreuna, a ├«mpleti, a face s─â se lege str├«ns dou─â sau mai multe elemente (concrete sau abstracte) pentru a ob╚Ťine un tot; a uni. Via╚Ťa dovede╚Öte c─â numai cel ce ╚Ötie s─â ├«mbine munca practic─â cu munca de ridicare a nivelului s─âu ideologic ob╚Ťine succese, oricare ar fi domeniul ├«n care ├«╚Öi desf─â╚Öoar─â activitatea. LUPTA DE CLAS─é, 1953, nr. 3-4, 55. Poporul nostru ├«mbin─â, ├«n munca ╚Öi lupta sa pentru pace, hot─âr├«rea cea mai d├«rz─â cu vigilen╚Ťa cea mai ascu╚Ťit─â ├«mpotriva a╚Ť├«╚Ť─âtorilor la r─âzboi. SC├ÄNTEIA, 1952, nr. 2524. ├Än prima faz─â... [Eminescu] ├«╚Öi ├«mbin─â ├«ntotdeauna sensibilitatea cu imaginile naturii. IBR─éILEANU, S. 126. ÔŚŐ Refl. Fruntea i se ├«ncre╚Ťi, ├«nc├«t spr├«ncenele aproape i se ├«mbinar─â. CAMILAR, N. II 177. Un r─âsunet t├«nguios se ├«mbin─â c├«t strig─âtele de veselie. ODOBESCU, S. I 184.
├ÄMBIN├üRE, ├«mbin─âri, s. f. Ac╚Ťiunea de a ├«mbina; unire ├«ntr-un tot, ├«mpreunare, ├«mpletire. Buciu vedea necesitatea ├«mbin─ârii luptei pentru plan ╚Öi calitate printr-un efort unic, colectiv, al tuturor tractori╚Ötilor. MIHALE, O. 379. Evenimentele se alungau unele pe altele, grave sau glume╚Ťe, dup─â ├«mbinarea cauzelor. D. ZAMFIRESCU, R. 130. ÔÖŽ Asamblare rigid─â a elementelor componente ale unui sistem tehnic.
├«mbin├í (a ~) vb., ind. prez. 3 ├«mb├şn─â
îmbináre s. f., g.-d. art. îmbinắrii; pl. îmbinắri
├«mbin├í vb., ind. prez. 1 sg. ├«mb├şn, 3 sg. ╚Öi pl. ├«mb├şn─â
îmbináre s. f., g.-d. art. îmbinării; pl. îmbinări
ÎMBINÁ vb. 1. v. asambla. 2. a încheia, a prinde, a uni. (A ~ capetele bârnelor.) 3. v. îmbuca. 4. a (se) combina, a (se) împreuna, a (se) îngemăna, a (se) uni. (Cum se ~ aceste elemente?) 5. v. uni. 6. a (se) împleti, a (se) uni, (fig.) a (se) conjuga. (A ~ în mod armonios diverse preocupări.)
├ÄMBIN├üRE s. 1. v. asamblare. 2. ├«ncheiere, prindere, unire. (~ celor dou─â capete ale b├órnei.) 3. combinare, combina╚Ťie, ├«mpreunare, ├«ngem─ânare, unire. (O ~ de elemente.) 4. ├«mpletire, unire, (fig.) conjugare. (~ armonioas─â a unor preocup─âri.)
A (se) ├«mbina Ôëá a (se) dezbina, a (se) separa
A ├«mbina Ôëá a dezuni
├«mbin├í (├«mb├şn, ├«mbin├ít), vb. ÔÇô A potrivi, a uni, a combina dou─â p─âr╚Ťi ale unui obiect sau dou─â obiecte diferite. ÔÇô Var. ├«nghina. Lat. *bin─üti, de unde mr. binats ÔÇ×gemeniÔÇŁ, cf. it. binati ÔÇ×gemeniÔÇŁ, binare ÔÇ×a na╚Öte gemeniÔÇŁ. Rezultatul rom. *bina╚Ťi, f. *bina╚Ťe, pare s─â fi fost considerat adj. verbal ╚Öi ├«ncruci╚Öat cu ├«ngem─ânat, a c─ârui coresponden╚Ť─â semantic─â e perfect─â. Este de asemenea posibil s─â se plece direct de la un lat. *bin─üre, ref─âcut pe baza lui *bin─üti, cf. it. binare, friul. imbin├í ÔÇ×a uniÔÇŁ. ├Än general se consider─â der. de la un lat. *imbin─üre, de la bini ÔÇ×duplicateÔÇŁ (Lexiconul de la Buda; Pu╚Öcariu 778; Candrea-Dens., 823; REW 4280). DAR ╚Öi Graur, BL, V, 101, resping aceast─â ipotez─â, baz├«ndu-se pe prioritatea, care nu este cert─â, a var. ├«nghina, ╚Öi pe prezen╚Ťa lui desghina, vb. (a desp─âr╚Ťi, a ├«nl─âtura; a cr─âpa, a despica; a ├«nvr─âjbi), mr. dizglÔÇÖina, cu var. desbina, care se consider─â un hiperurbanism. Astfel, pe c├«nd Densusianu, Hlr., 288; Densusianu, Filologie, 447; ╚Öi REW 4280 pleac─â de la lat. *imbinare, Candrea-Dens., 482 pleac─â de la *disglutinare, prin intermediul lui desghina, ╚Öi Giuglea, Dacor., III, 621, de la *disglin─üre < gr. ╬│╬╗╬»v╬Ě ÔÇ×coad─âÔÇŁ; Philippide, II, 640, presupune un lat. *disbin─üre, ╚Öi DAR o leg─âtur─â ├«ntre aceste cuvinte ╚Öi ghin, ghionoi. Explicarea lui ├«mbina pe baza lui desbina < desghina, nu este posibil─â. Der. cu des- nu poate fi valabil─â dac─â lipse╚Öte vb. simplu (des-lega, des-prinde), sau der. cu ├«n- (des-chide, cf. ├«nchide; desfunda, cf. ├«nfunda); iar c├«nd des- provine de la un der. romanic, ideea de ÔÇ×separa╚ŤieÔÇŁ s-a pierdut complet (cf. desf─âta, desmierda); astfel ├«nc├«t, pentru desbina, mai ├«nt├«i trebuie s─â fi existat un *bina sau ├«mbina. Ideea priorit─â╚Ťii cronologice a lui desghina fa╚Ť─â de desbina se explic─â prin prezen╚Ťa mr. dizglÔÇÖina, a c─ârui origine nu o cunoa╚Ötem. Pentru lat. bin─üti, cf. Pu╚Öcariu, ZRPh., XXIX, ╚Öi REW 1109. V. ╚Öi Philippide, Principii, 108, care ├«l der. pe ├«mbina din lat. inguen. ÔÇô Der. ne├«mbinat, adj. (separat); ├«nghin─ârat (var. ├«nghinorat), adj. (├«mbinat).
A ├ÄMBIN├ü ├«mb├şn tranz. (elemente concrete sau abstracte) A face s─â se ├«mbine; a ├«mpreuna; a contopi. ~ munca cu odihna. /<lat. imbinare
A SE ├ÄMBIN├ü pers. 3 se ├«mb├şn─â intranz. (despre elemente concrete sau abstracte) A se uni form├ónd un tot organic; a se ├«mpreuna; a se contopi; a se confunda. /<lat. imbinare
├ÄMBIN├üRE ~─âri f. 1) v. A ├ÄMBINA ╚Öi A SE ├ÄMBINA. 2) Asamblare a unor elemente componente (├«n cadrul unui sistem tehnic, al unei construc╚Ťii etc.). ~ de col╚Ť. 3) Loc unde se ├«mbin─â dou─â sau mai multe elemente. /v. a ├«mbina
îmbinà v. a împreuna două lucruri prin căpătâiele lor: a uni laolaltă sprâncene îmbinate. [Lat. *IMBINARE cf. COMBINARE)].
├«mb├şn, a -├í v. tr. (lat. *im-bino, -binare, d. bini, c├«te do─ş. V. dezbin 2, combin). Unesc do┼ş─â lucrur─ş la capetele lor.
ÎMBINA vb. 1. a asambla, a fixa, a împreuna, a monta, a reuni, a uni. (A ~ elementele componente ale unui sistem.) 2. a încheia, a prinde, a uni. (A ~ capetele bîrnelor.) 3. (Ban. și Transilv.) a (se) păsăli. (A ~ marginile a două scînduri.) 4. a (se) combina, a (se) împreuna, a (se) îngemăna, a (se) uni. (Cum ~ aceste elemente?) 5. a (se) împreuna, a (se) lega, a (se) reuni, a (se) uni. (A ~ elementele într- un tot.) 6. a (se) împleti, a (se) uni, (fig.) a (se) conjuga. (A ~ în mod armonios diverse preocupări.)
├ÄMBINARE s. 1. asamblare, fixare, ├«mpreunare, montaj, montare, reunire, unire. (~ elementelor unui sistem.) 2. prindere, unire. (~ celor dou─â capete ale b├«rnei.) 3. combinare, combina╚Ťie, ├«mpreunare, ├«ngem─ânare, unire. (O ~ de elemente.) 4. ├«mpletire, unire, (fig.) conjugare. (~ armonioas─â a unor preocup─âri.)
OMNE TULIT PUNCTUM, QUI MISCUIT UTILE DULCI (lat.) cine ├«mbin─â utilul cu frumosul, ├«ntrune╚Öte sufragiile tuturor ÔÇô Hora╚Ťiu, ÔÇ×Ars poeticaÔÇŁ, 343. Acesta este pentru poet criteriul m─âiestriei artistice.
├ÄMBIN├üRE s. f. (< ├«mbin├í, cf. lat. *imbinare): unire ├«ntr-un tot, ├«mpreunare sau asociere de elemente lingvistice. Termen folosit ├«n sintagmele ├«mbinare de cuvinte ╚Öi ├«mbinare de propozi╚Ťii. ÔŚŐ ~ frazeol├│gic─â: combinare stabil─â de cuvinte, existent─â deja ├«n limb─â, consacrat─â de uz, sim╚Ťit─â ca unitate distinct─â prin sudura componentelor sale, ├«n cadrul c─âreia elementele constitutive ├«╚Öi p─âstreaz─â independen╚Ťa semantic─â, sensul propriu, fapt care permite disocierea ╚Öt transpunerea ei ├«ntr-o alt─â limb─â, ca de exemplu r─âs─ârit de soare, cules de vie etc. Ea evoc─â, ├«n general, o singur─â idee, exprim─â o no╚Ťiune unic─â ├«ntocmai cum exprim─â cuv├óntul cu care se aseam─ân─â din acest punct de vedere ╚Öi c─âruia ├«i este echivalent poten╚Ťial. ÔŚŐ ~ liber─â de cuvinte: combina╚Ťie accidental─â de cuvinte ├«n procesul comunic─ârii, neconsacrat─â de uz, negramaticalizat─â, ca de exemplu ├«ntrecerea sportivilor, trecerea timpului etc.

îmbinare dex online | sinonim

îmbinare definitie

Intrare: îmbina
îmbina verb grupa I conjugarea I
Intrare: îmbinare
îmbinare substantiv feminin