Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

10 defini╚Ťii pentru ├«mbietor

├ÄMBIET├ôR, -O├üRE, ├«mbietori, -oare, adj. Care ├«mbie; ademenitor, ispititor, atr─âg─âtor; ├«nc├ónt─âtor. [Pr.: -bi-e-] ÔÇô ├Ämbia + suf. -tor.
├ÄMBIET├ôR, -O├üRE, ├«mbietori, -oare, adj. Care ├«mbie; ademenitor, ispititor, atr─âg─âtor; ├«nc├ónt─âtor. [Pr.: -bi-e-] ÔÇô ├Ämbia + suf. -tor.
├ÄMBIET├ôR, -O├üRE, ├«mbietori, -oare, adj. Care ├«mbie, ├«ndeamn─â, pofte╚Öte, invit─â; ademenitor, ispititor, atr─âg─âtor. ├Äntre aceste bucurii mijea, cu sur├«s ├«mbietor, chipul Eleonorei. VORNIC, P. 169. Ideea revolu╚Ťiei, e privit─â ca ├«mbietoare chiar ├«ntre ofi╚Ťerii de cavalerie. CAMIL PETRESCU, O. II 241. Nu ╚Ötia ce s─â fac─â ╚Öi cum s─â se poarte, numai ca s─â-i par─â lui via╚Ťa mai u╚Öoar─â ╚Öi casa mai ├«mbietoare. G. M. ZAMFIRESCU, SF. M. N. I 50. ÔÇô Pronun╚Ťat: -bi-e-.
îmbietór (-bi-e-) adj. m., pl. îmbietóri; f. sg. și pl. îmbietoáre
îmbietór adj. m. (sil. -bi-e-), pl. îmbietóri; f. sg. și pl. îmbietoáre
ÎMBIETÓR adj. 1. v. ademenitor. 2. atrăgător, plăcut, primitor. (Ținuturi ~oare.) 3. v. gustos.
├Ämbietor Ôëá dezgust─âtor
ÎMBIETÓR ~oáre (~óri, ~oáre) Care îmbie; care ispitește; ispititor; tentant. Idee ~oare. [Sil. -bi-e-] /a îmbia + suf. ~ător
îmbietor a. care îmbie.
ÎMBIETOR adj. 1. ademenitor, atrăgător, ispititor, seducător, tentant. (O perspectivă ~.) 2. atrăgător, plăcut, primitor. (Ținuturi ~.) 3. apetisant, bun, delicios, gustos, plăcut, savuros, suculent, (rar) pofticios, (arg.) mișto. (O cină ~.)

îmbietor dex online | sinonim

îmbietor definitie

Intrare: îmbietor
îmbietor adjectiv
  • silabisire: -bi-e-