Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

2 intr─âri

21 defini╚Ťii pentru ├«mbiere

├ÄMBI├ü, ├«mb├şi, vb. I. Tranz. ╚Öi refl. recipr. A (se) ├«ndemna (st─âruitor) s─â fac─â sau s─â primeasc─â ceva; a (se) invita, a (se) pofti. ÔÖŽ Refl. (Rar) A se l─âsa poftit. ÔÖŽ Tranz. Fig. A atrage. [Pr. -bi-a] ÔÇô Lat. *inviare.
├ÄMBI├ëRE, ├«mbieri, s. f. Ac╚Ťiunea de a (se) ├«mbia ╚Öi rezultatul ei; poftire, invita╚Ťie, ├«ndemn st─âruitor; ├«mbiat. [Pr.: -bi-e-] ÔÇô V. ├«mbia.
├ÄMBI├ü, ├«mb├şi, vb. I. Tranz. ╚Öi refl. recipr. A (se) ├«ndemna (st─âruitor) s─â fac─â sau s─â primeasc─â ceva; a (se) invita, a (se) pofti. ÔÖŽ Refl. (Rar) A se l─âsa poftit. ÔÖŽ Tranz. Fig. A atrage. [Pr.: -bi-a] ÔÇô Probabil lat. *inviare.
├ÄMBI├ëRE, ├«mbieri, s. f. Ac╚Ťiunea de a (se) ├«mbia ╚Öi rezultatul ei; poftire, invita╚Ťie, ├«ndemn st─âruitor; ├«mbiat. [Pr.: -bi-e-] ÔÇô V. ├«mbia.
├ÄMBI├ü, ├«mb├şi, vb. I. Tranz. A ├«ndemna pe cineva cu st─âruin╚Ť─â (uneori cu rug─âmin╚Ťi repetate) s─â fac─â ceva sau s─â primeasc─â ceva; a invita, a pofti. Poftim, stai ╚Öi osp─âteaz─â... hai! ├«l ├«mbie Ion Cr├«nga╚Öu, dar se ├«ntrerupse, v─âz├«nd cum tat─âl lui se uita piezi╚Ö. CAMILAR, TEM. 10. Adineauri m─â ├«mbiai s─â m─â duci acas─â ├«n cabrioletul t─âu. C. PETRESCU, A. R. 30. F─ât-Frumos... fu primit de Alb-├«mp─ârat cu mult─â cinste ╚Öi ├«mbiat cu felurite sorbeturi r─âcoritoare. POPESCU, B. I 11. ÔŚŐ Fig. Un tainic dor de via╚Ť─â m─â ├«mbie. Simt inima b─ât├«ndu-mi tot mai vie. IOSIF, P. 14. ÔŚŐ Refl. reciproc. ├Äncepur─â a se ├«mbia unul pe altul. SBIERA, P. 22. ÔÖŽ Refl. (Rar) A se l─âsa poftit. Zise c─âtre Ioane╚Ö s─â o urmeze. Ioane╚Ö nu se ├«mbie mult ╚Öi merse f─âr─â fric─â dup─â z├«n─â. RETEGANUL, P. IV 11. ÔÖŽ A atrage. ├Äl ├«mbiau, ca pe fete, culorile ╚Öi lucrurile ginga╚Öe. GALACTION, O. I 9. ÔÇô Pronun╚Ťat: -bi-a.
├ÄMBI├ëRE, ├«mbieri, s. f. Ac╚Ťiunea de a ├«mbia ╚Öi rezultatul ei; poftire, invita╚Ťie, ├«ndemn st─âruitor. Pom├«rl─â a morm─âit ceva, poate o ├«mbiere. GALAN, Z. R 376. Trei zile ├«ncheiate se sili Sila cu fel de fel de ├«mbieri, cu fel de fel de m├«ng├«ieri... ca s─â fac─â pe b─âiat s─â scoa╚Ť─â macar un grai din gura lui, dar nu i-a stat prin putin╚Ť─â cu nici un pre╚Ť. POPESCU, B. III 125. ÔÇô Pronun╚Ťat: -bi-e-.
├«mbi├í (a ~) (-bi-a) vb., ind. prez. 1 ╚Öi 2 sg. ├«mb├şi, 3 ├«mb├şe, 1 pl. ├«mbi├ęm (-bi-em); conj. prez. 1 ╚Öi 2 sg. s─â ├«mb├şi, 3 s─â ├«mb├şe; ger. ├«mbi├şnd (-bi-ind)
├«mbi├ęre (-bi-e-) s. f., g.-d. art. ├«mbi├ęrii; pl. ├«mbi├ęri
├«mbi├í vb. (sil. -bi-a), ind. ╚Öi conj. prez. 1 ╚Öi 2 sg. ├«mb├şi, 3 sg. ╚Öi pl. ├«mb├şe (sil. -bi-e), 1 pl. ├«mbi├ęm; ger. ├«mbi├şnd (sil. -bi-ind)
├«mbi├ęre s. f. (sil. -bi-e-). g.-d. art. ├«mbi├ęrii; pl. ├«mbi├ęri
ÎMBIÁ vb. 1. v. invita. 2. v. îndemna. 3. v. stimula.
ÎMBIÁ vb. v. ademeni, amăgi, atrage, ispiti, momi, seduce, tenta.
├ÄMBI├ëRE s. invita╚Ťie.
├«mbi├í (-├şu, ├«mbi├ít), vb. ÔÇô 1. A solicita, a cere. ÔÇô 2. A invita, a pofti. ÔÇô 3. A oferi, a propune. Lat. ambß┐Ĺre, al c─ârui sens propriu de ÔÇ×a ├«nconjuraÔÇŁ trecuse deja ├«n limba clasic─â, ca cel de ÔÇ×a solicitaÔÇŁ, cf. la Tacit, Germ., 17, nuptiis ambiuntur ÔÇ×le propun c─âs─âtorieÔÇŁ. Schimbarea de conjugare ambß┐Ĺre ÔÇ║ *ambi─üre ca ├«n accß┐Ĺre ÔÇ║ aciua. Acest etimon, propus deja de Philippide, II, 718, nu pare s─â fi fost acceptat. Totu╚Öi, pare mai sigur dec├«t der. propus─â de Pu╚Öcariu, Dacor., IV, 1319 ╚Öi DAR (cf. REW 9295 ╚Öi Graur, BL, V, 117), din lat. *invi─üre ÔÇ×a obligaÔÇŁ, de la vis ÔÇ×for╚Ť─âÔÇŁ, sau dec├«t cea a lui Scriban, din lat. *invi─üre ÔÇ×a ├«ndrumaÔÇŁ. Din lat. *invit─üre (Koerting 5136), nu este posibil. ÔÇô Der. ├«mbieal─â, s. f. (invita╚Ťie, rug─âminte, solicitare); ├«mbietor, adj. (atractiv); ├«mbietur─â, s. f. (invita╚Ťie); ├«mbiecios, adj. (care se las─â rugat).
A ├ÄMBI├ü ├«mb├şi tranz. (persoane) A ├«ndemna ├«n mod insistent (s─â fac─â sau s─â accepte ceva). /<lat. inviare
îmbià v. a invita: smeul o îmbia să miroase florile ISP. [Lat. INVIARE].
├«mbiere f. invita╚Ťiune: de ├«mbiere nÔÇÖare nici habar PANN. [V. ├«mbi├á].
├«mb├ş─ş, a -├í v. tr. (cp. cu lat. in-viare, a merge, a percurge. ├Ändemn: a ├«mbia s─â vie.
ÎMBIA vb. 1. a (se) invita, a (se) pofti, (grecism înv.) a (se) proscalisi. (I-a ~ la petrecere.) 2. a (se) îndemna, a (se) pofti. (Se ~ ca fata la măritat.) 3. a îmboldi, a încuraja, a îndemna, a stimula. (Aprecierile lui m-au ~ să...)
îmbia vb. v. ADEMENI. AMĂGI. ATRAGE. ISPITI. MOMI. SEDUCE. TENTA.
├ÄMBIERE s. invita╚Ťie, poftire, (rar) ├«mbial─â.

îmbiere dex online | sinonim

îmbiere definitie

Intrare: îmbia
îmbia verb grupa I conjugarea I
  • silabisire: -bi-a
Intrare: îmbiere
îmbiere substantiv feminin
  • silabisire: -bi-e-