ÎMBEZNÁ, pers. 3 îmbeznează, vb. I. Refl. (Reg.) A se face întuneric beznă. – Din în- + beznă.

ÎMBEZNÁ vb. v. întuneca.

îmbezná, îmbeznéz, vb. I (reg., înv.) a arunca pe cineva în abis, în beznă, în hău; cu forma îmbezní, imbeznește, vb. IV = a întuneca.

îmbezna vb. v. ÎNTUNECA.