Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

14 defini╚Ťii pentru ├«mbarca

├ÄMBARC├ü, ├«mb├írc, vb. I. Tranz. ╚Öi refl. A (se) urca pe o nav─â pentru o c─âl─âtorie pe ap─â; p. gener. a (se) urca ├«n orice fel de mijloc de transport pentru a c─âl─âtori. ÔÇô Din fr. embarquer.
├ÄMBARC├ü, ├«mb├írc, vb. I. Tranz. ╚Öi refl. A (se) urca pe o nav─â pentru o c─âl─âtorie pe ap─â; p. gener. a (se) urca pentru a c─âl─âtori ├«n orice fel de mijloc de transport. ÔÇô Din fr. embarquer.
├ÄMBARC├ü, ├«mb├írc, vb. I. Refl. A se urca ├«ntr-o nav─â, pentru o c─âl─âtorie pe ap─â; p. ext. a se urca ├«ntr-un vehicul terestru sau aerian pentru o c─âl─âtorie mai lung─â. Nu a vrut s─â se ├«mbarce, cer├«nd alt comandant. CAMIL PETRESCU, T. II 181. Ne ├«mbarcar─âm ├«n vasul companiei vapoarelor. BOLINTINEANU, O. 268. ÔŚŐ Tranz. Fata, r─âmas─â singur─â, f─âr─â nici un sprijin, fu ├«mbarcat─â pe un vapor. BART, E. 41. ├Äi ├«mbarc─â mai pe urm─â pe un vapor austriac. GHICA, S. A. 154.
îmbarcá (a ~) vb., ind. prez. 3 îmbárcă
îmbarcá vb., ind. prez. 1 sg. îmbárc, 3 sg. și pl. îmbárcă
A se ├«mbarca Ôëá a debarca
ÎMBARCÁ vb.I. 1. tr., refl. A (se) urca pe o navă; (p. ext.) a (se) urca într-un tren, într-un vehicul pentru o călătorie mai îndelungată. 2. tr. A încărca o navă. [P.i. îmbárc, 3,6 -că. [< fr. embarquer].
├ÄMBARC├ü vb. I. tr., refl. a (se) urca pe o nav─â, ├«ntr-un vehicul pentru o c─âl─âtorie. II. refl. (fig.) a se angaja ├«mpreun─â ├«ntr-o ac╚Ťiune. (< fr. embarquer)
A ÎMBARCÁ îmbárc tranz. 1) (persoane) A face să se îmbarce. 2) A pune sau a lua la bordul unui vehicul (mai ales al unei nave). ~ mărfuri pe vapor. /<fr. embarquer
A SE ÎMBARCÁ mă îmbárc intranz. A se urca în calitate de călător într-un vehicul (mai ales într-o navă). /<fr. embarquer
├«mbarc├á v. 1. a pune ├«ntrÔÇÖo barc─â sau o corabie; 2. a se urca ├«n corabie spre a c─âl─âtori pe mare.
*imb├írc ╚Öi ├«mb├írc ╚Öi -ch├ęz, a -c├í v. tr. (it. imbarcare, fr. embarquer). Su─ş, pun ├«n barc─â (├«n vapor, ├«n corabie) ca s─â plec. V. refl. M─â su─ş ├«ntrÔÇÖun bastiment ca s─â plec.
îmbárc, V. imbarc.
├«mbarc├í, ├«mbarc v. t. (intl.) 1. a aresta. 2. a ├«ntemni╚Ťa. 3. a transfera dintr-un penitenciar ├«n altul.

îmbarca dex online | sinonim

îmbarca definitie

Intrare: îmbarca
îmbarca verb grupa I conjugarea I