Dicționare ale limbii române

21 definiții pentru îmbătrânire

ÎMBĂTRÂNÍ, îmbătrânesc, vb. IV. Intranz. 1. A deveni bătrân. ♦ Tranz. fact. A face pe cineva să devină bătrân (provocându-i supărări, griji etc.). ♦ Tranz. fact. A face pe cineva să pară mai bătrân decât este în realitate, a-i da înfățișare bătrânicioasă. 2. (Despre materiale) A-și schimba în mod lent structura și proprietățile caracteristice (prin degradare); a se învechi. – În + bătrân.
ÎMBĂTRÂNÍRE s. f. Faptul de a îmbătrâni; trecere treptată spre bătrânețe. ♦ Spec. (Tehn.) Tratament aplicat unor materiale sau unor produse spre a le da mai repede calitatea de vechime. – V. îmbătrâni.
ÎMBĂTRÂNÍ, îmbătrânesc, vb. IV. Intranz. 1. A deveni bătrân. ♦ Tranz. fact. A face pe cineva să devină bătrân (provocându-i supărări, griji etc.). ♦ Tranz. fact. A face pe cineva să pară mai bătrân decât este în realitate, a-i da înfățișare bătrânicioasă. 2. (Despre materiale) A-și schimba în mod lent structura și proprietățile caracteristice (prin degradare); a se învechi. – În + bătrân.
ÎMBĂTRÂNÍRE s. f. Faptul de a îmbătrâni; trecere treptată spre bătrânețe. ♦ Spec. (Tehn.) Tratament aplicat unor materiale sau unor produse spre a le da cât mai repede calitatea de vechime. V. maturare. – V. îmbătrâni.
ÎMBĂTRÎNÍ, îmbătrînesc, vb. IV. Intranz. 1. A deveni bătrîn. Noi trăim cu părerea că numai omul îmbătrînește, să scutură și cade. DELAVRANCEA, A. 35. Însoară-te pînă a nu îmbătrîni. NEGRUZZI, S. I 251. Îmbătrînești fără vreme. ȘEZ. I 221. ♦ Tranz. A face pe cineva să devină bătrîn (prin supărări, griji, necazuri etc.). Vremea... ne îmbătrînește și ne duce la moarte. IBRĂILEANU, A. 187. De ce m-ai îmbătrînit? TEODORESCU, P. P. 277. 2. (Despre materiale) A-și schimba în mod lent proprietățile caracteristice, în condiții normale de serviciu sau de depozitare. – Variantă: bătrîní vb. IV.
ÎMBĂTRÎNÍRE s. f. Faptul de a îmbătrîni. (Fig.) Portretele bunicilor cu cravate înalte, ale bunicelor decoltate în crinoline, înnegrite de îmbătrînirea uleiului. DUMITRIU, B. F. 44.
îmbătrâní (a ~) (-bă-trâ-) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. îmbătrânésc, imperf. 3 sg. îmbătrâneá; conj. prez. 3 să îmbătrâneáscă
îmbătrâníre (-bă-trâ-) s. f., g.-d. art. îmbătrânírii
îmbătrâní vb. (sil. -trâ-), ind. prez. 1 sg. și 3 pl. îmbătrânésc, imperf. 3 sg. îmbătrâneá; conj. prez. 3 sg. și pl. îmbătrâneáscă
îmbătrâníre s. f. (sil. -trâ-), g.-d. art. îmbătrânírii
ÎMBĂTRÂNÍ vb. a se trece, a se veșteji, (înv.) a se învechi, a (se) mători. (X a ~ de tot.)
ÎMBĂTRÂNÍRE s. (livr.) senescență. (Procesul de ~.)
A îmbătrâni ≠ a întineri
Îmbătrânire ≠ întinerire
A ÎMBĂTRÂNÍ ~ésc 1. intranz. 1) (despre organisme vii) A deveni bătrân; a ajunge (treptat) în stare de bătrânețe. 2) (despre mașini, unelte, materiale) A pierde lent calitățile inițiale prin trecerea timpului. 2. tranz. 1) (persoane) A face să devină bătrân înainte de timp; a aduce în stare de bătrânețe. 2) A face să pară mai bătrân decât este în realitate. Machiajul ~ește. [Sil. -bă-trâ-] /în + bătrân
îmbătrânì a. a (se) face bătrân.
îmbătrînésc v. intr. Ajung bătrîn: a îmbătrîni de suferințe. V. tr. Fac bătrîn: l-aŭ îmbătrînit suferințele. – Vechĭ, azĭ Trans. P. P. bătrînesc.
ÎMBĂTRÎNI vb. a se trece, a se veșteji, (înv.) a se învechi, a (se) mători. (X a ~ de tot.)
ÎMBĂTRÎNIRE s. senescență. (Procesul de ~.)
ÎMBĂTRÂNÍRE (< îmbătrâni) s. f. 1. Faptul de a îmbătrâni; proces de trecere treptată și ireversibilă a organismelor vii la starea de bătrânețe. 2. (BIOL.) I. clonată = incapacitate a celulelor somatice (diploide) din culturile „in vitro” de a se mai divide. 3. (TEHN.) Proces evolutiv de modificare (pe cale naturală sau artificială) în timp a structurii și a unora dintre proprietățile unui material sau ale unui produs (ex.: î. metalelor, î. hârtiei etc.). 4. (GEOGR.) Îmbătrânirea reliefului = proces de atenuare a contrastelor de amplitudine, de reducere a altitudinilor și a înclinării versanților reliefului sub acțiunea agenților externi. Termenul a fost introdus în geomorfologie de W.M. Davis. 5. Î. demografică = creșterea ponderii populației de vârsta a treia în cadrul unei populații date.
a îmbătrâni la vatră expr. (pop.) a rămîne fată bătrînă / nemăritată.

îmbătrânire dex online | sinonim

îmbătrânire definitie

Intrare: îmbătrâni
îmbătrâni verb grupa a IV-a conjugarea a VI-a
  • silabisire: -trâ-
Intrare: îmbătrânire
îmbătrânire substantiv feminin
  • silabisire: -trâ-