Dicționare ale limbii române

2 intrări

20 definiții pentru îmbătat

ciocsí vr [At: I. CR. V, 374 / Pzi: ~sésc / E: nct] (Reg) A se îmbăta.
ÎMBĂTÁ, îmbắt, vb. I. 1. Refl. și tranz. (fact.) A ajunge sau a face pe cineva să ajungă în starea de beție, a (se) ameți cu băutură; a (se) chercheli, a (se) aghesmui. ◊ Expr. A (se) îmbăta lulea (sau tun, turtă, criță) = a (se) îmbăta foarte tare. A (se) îmbăta cu apă rece (sau chioară) = a (se) amăgi, a (se) înșela. ♦ Tranz. P. anal. (Despre mirosuri puternice) A produce o stare asemănătoare cu beția; a ameți. 2. Tranz. și refl. Fig. A (se) încânta, a (se) ameți, a (se) tulbura. – Lat. *imbibitare (<bibitus „beat”).
ÎMBĂTÁT, -Ă, îmbătați, -te, adj. 1. (Rar) Beat. 2. Fig. Amețit (de plăcere, de dorințe); încântat; fericit. – V. îmbăta.
ÎMBĂTÁ, îmbắt, vb. I. 1. Refl. și tranz. (fact.) A ajunge sau a face pe cineva să ajungă în starea de beție, a (se) ameți cu băutură; a (se) chercheli, a (se) aghesmui. ◊ Expr. A (se) îmbăta lulea (sau tun, turtă, criță) = a (se) îmbăta foarte tare. A (se) îmbăta cu apă rece (sau chioară) = a (se) amăgi, a (se) înșela. ♦ Tranz. P. anal. (Despre mirosuri puternice) A produce o stare asemănătoare cu beția; a ameți. 2. Tranz. și refl. Fig. A (se) încânta, a (se) ameți, a (se) tulbura. – Lat. *imbibitare (<bibitus „beat”).
ÎMBĂTÁT, -Ă, îmbătați, -te, adj. 1. (Rar) Beat. 2. Fig. Amețit (de plăcere, de dorințe); încântat; fericit. – V. îmbăta.
ÎMBĂTÁ, îmbắt, vb. I. 1. Refl. A ajunge în stare de beție, în urma consumării unei cantități de alcool. Se îmbăta pînă într-atît, încît nu mai știa dacă feată este ori băiat. ISPIRESCU, U. 104. Mai nainte, unde se intîmpla la tine să te îmbeți!... acuma îți bei mințile dintr-un țoi de rachiu. CARAGIALE, O. I 257. Mănîncă, bea, se-mbatâ și doarme dus. ALECSANDRI, T. I 447. ◊ Expr. A se îmbăta lulea (tun, turtă sau criță) = a se îmbăta foarte tare. ◊ Tranz. I-a dat țuică și l-a îmbătat. (Expr.) A îmbăta (pe cineva) cu apă rece = a amăgi (pe cineva) cu vorbe goale. Nu mă îmbeți pe mine cu apă rece. Te știu eu cine ești. V. ROM. martie 1953, 167. Ei! Să lăsăm frazele, nene Cațavencule! Astea sînt bune pentru gură-cască... Eu sînt omul pe care d-ta să-l îmbeți cu apă rece? CARAGIALE, O. I 136. 2. Tranz. Fig. A încînta, a fermeca, a ameți, a zăpăci. Se temea acum să nu-l îmbete Amețitoarea ochilor otravă. TOPÎRCEANU, B. 59. Pădurea mirosea de te-mbăta: înflorise tămîioara. SANDU-ALDEA, U. P. 65. Întindem buzele tremurătoare, Vrăjita-ți undă să ne mai îmbete, Viață pururea fermecătoare! VLAHUȚĂ, O. A, I 78. Dulcele parfum al florilor și al rîului intră în cameră și mă îmbată. BOLINTINEANU, O. 317. ◊ Refl. Nu te-mbăta de vorba cui ar sta să te admire! VLAHUȚĂ, O. A. 75. În sărbătoarea noastră, tu singur ești tăcut! Îmbată-te de viața ce ne surîde nouă. BOLINTINEANU, O. 21.
ÎMBĂTÁT, -Ă, îmbătați, -te, adj. (Rar) Beat. (Substantivat) Ochi-i se făcură grei Ca celui îmbătat. COȘBUC, P. I 231.
îmbătá (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. îmbắt, 2 sg. îmbéți, 3 îmbátă; conj. prez. 3 să îmbéte
îmbătá vb., ind. prez. 1 sg. îmbăt, 2 sg. îmbéți, 3 sg. și pl. îmbátă; conj. prez. 3 sg. și pl. îmbéte
ÎMBĂTÁ vb. a (se) ameți, a (se) chercheli, a (se) turmenta, (livr.) a (se) griza, (pop.) a (se) turlăci, (prin Transilv.) a (se) amnări, (Mold.) a (se) chefălui, (Transilv. și Ban.) a (se) șumeni, (fam.) a (se) abțigui, a (se) învinoșa, a (se) matosi, (fam. fig.) a (se) afuma, a (se) aghesmui, a (se) căli, a (se) ciupi, a (se) cârpi, a (se) magnetiza, a (se) pili, a (se) sfinți, a (se) tămâia, a (se) trăsni, a (se) turti, (rar fig.) a (se) târnosi, a (se) turci, (reg., fig.) a (se) flecui, a (se) oțeli, (arg.) a (se) mahi, a (se) matoli. (S-a cam ~ cu rachiu.)
ÎMBĂTÁT adj. v. beat.
ÎMBĂTÁT adj. v. amețit, zăpăcit.
A (se) îmbăta ≠ a (se) dezbăta, a (se) trezi
A ÎMBĂTÁ îmbăt tranz. 1) A face să se îmbete; a turmenta. ◊ ~ (pe cineva) cu apă rece (sau chioară) a amăgi (pe cineva); a înșela. 2) A aduce într-o stare asemănătoare cu beția. 3) fig. A face să fie cuprins de uimire și de admirație; a încânta; a fascina; a vrăji; a delecta. Succesul l-a îmbătat. /<lat. imbibitare
A SE ÎMBĂTÁ mă îmbăt intranz. 1) A deveni beat; a ajunge în stare de ebrietate (în urma consumării excesive de alcool); a se turmenta. 2) fig. A ajunge într-o stare asemănătoare cu beția (din cauza unor emoții puternice); a se tulbura profund sufletește. M-am îmbătat de bucurie. /<lat. imbibitare
îmbătà v. 1. a face beat; 2. a ameți; 3. a încânta, a fermeca: de line muse sufletul îmbată BOL. sufletu ’mbătat de raze și de eterne primăveri EM.
îmbắt, a v. tr. (lat. *imbibito, -bibitáre, d. bíbere, a bea; sp. embeodar, pg. embebedar. – Îmbăt, îmbețĭ, îmbată; să îmbete. V. beaŭ, îmbib). Fac beat, amețesc: vinu te îmbată. Fig. Încînt, amețesc pin deliciŭ: gloria te îmbată.
ÎMBĂTA vb. a (se) ameți, a (se) chercheli, a (se) turmenta, (livr.) a (se) griza, (pop.) a (se) turlăci, (prin Transilv.) a (se) amnări, (Mold.) a (se) chefălui, (Transilv. și Ban.) a (se) șumeni, (fam.) a (se) învinoșa, a (se) matosi, (fam. fig.) a (se) afuma, a (se) aghesmui, a (se) căli, a (se) ciupi, a (se) cîrpi, a (se) magnetiza, a (se) pili, a (se) sfinți, a (se) tămîia, a (se) trăsni, a (se) turti, (rar fig.) a (se) tîrnosi, a (se) turci, (reg. fig.) a (se) flecui, a (se) oțeli, (arg.) a (se) mahi, a (se) matoli. (S-a cam ~ cu rachiu.)
ÎMBĂTAT adj. amețit, băut, beat, cherchelit, turmentat, (livr.) grizat, (rar) trecut, (înv. și pop.) candriu, (pop.) turlac, vîjîit, (reg.) amnărit, învinoșat, rătutit, vinos, (prin Ban.) chermeleu, (Transilv. și Maram.) șumen, (prin Transilv.) șumenit, (fam. fig.) afumat, aghesmuit, făcut, oțelit, pilit, sfințit, tămîiat, tîrnosit, trăsnit, turtit, (arg.) mahit, matol, matosit.
a se îmbăta turtă expr. (pop.) a se îmbăta foarte tare.

îmbătat dex online | sinonim

îmbătat definitie

Intrare: îmbăta
îmbăta verb grupa I conjugarea I
Intrare: îmbătat
îmbătat adjectiv