Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

22 defini╚Ťii pentru ├«mb─âls─âmare

├ÄMB─éLS─éM├ü, ├«mb─âls─âmez, vb. I. Tranz. 1. (Despre flori, parfumuri; la pers. 3) A impregna aerul cu miros pl─âcut (╚Öi p─âtrunz─âtor); a parfuma, a ├«nmiresma, a miresma. 2. A conserva un cadavru prin introducerea ├«n artere a unor substan╚Ťe chimice; b─âls─âma. [Var.: (rar) ├«mb─âls─âm├ş vb. IV] ÔÇô ├Än + balsam. Cf. it. imbalsamare, fr. embaumer.
├ÄMB─éLS─éM├üRE, ├«mb─âls─âm─âri, s. f. Ac╚Ťiunea de a ├«mb─âls─âma. ÔÇô V. ├«mb─âls─âma.
├ÄMB─éLS─éM├Ź vb. IV v. ├«mb─âls─âma.
├ÄMB─éLS─éM├ü, ├«mb─âls─âmez, vb. I. Tranz. 1. (Despre flori, parfumuri; la pers. 3) A umple, a impregna aerul cu miros pl─âcut (╚Öi p─âtrunz─âtor); a parfuma, a ├«nmiresma, a miresma. 2. A impregna ╚Ťesuturile unui cadavru cu anumite substan╚Ťe chimice (introduse prin artere) pentru a ├«mpiedica sau pentru a ├«nt├órzia putrefac╚Ťia; b─âls─âma. [Var.: (rar) ├«mb─âls─âm├ş vb. IV] ÔÇô ├Än + balsam. Cf. it. imbalsamare, fr. embaumer.
├ÄMB─éLS─éM├üRE, ├«mb─âls─âm─âri, s. f. Ac╚Ťiunea de a ├«mb─âls─âma. ÔÇô V. ├«mb─âls─âma.
├ÄMB─éLS─éM├Ź vb. IV v. ├«mb─âls─âma.
├ÄMB─éLS─éM├ü, ├«mb─âls─âmez, vb. I. Tranz. 1. (Mai ales despre flori) A parfuma, a ├«nmiresma aerul. Florile rare ├«mb─âls─âmau aerul cu miresmele lor puternice, ├«mprosp─âtate peste noapte. ANGHEL-IOSIF, C. L. 10. 2. A ├«mbiba, a impregna un cadavru cu substan╚Ťe care au proprietatea de a ├«mpiedica sau a ├«nt├«rzia putrefac╚Ťia. ÔÇô Variante: balsam├í, b─âls─âm├í (NEGRUZZI, S. II 156) vb. I, b─âls─âm├ş (B─éLCESCU, O. II 267), ├«mb─âls─âm├ş (MACEDONSKI, O. II 267) vb. IV.
├ÄMB─éLS─éM├üRE, ├«mb─âls─âm─âri, s. f. ├Ämbibare, impregnare a unui cadavru cu substan╚Ťe care au proprietatea de a ├«mpiedica sau a ├«nt├«rzia putrefac╚Ťia.
├ÄMB─éLS─éM├Ź vb. IV v. ├«mb─âls─âma.
îmbălsămá (a ~) vb., ind. prez. 3 îmbălsămeáză
îmbălsămáre s. f., g.-d. art. îmbălsămắrii; pl. îmbălsămắri
├«mb─âls─âm├í vb., ind. prez. 1 sg. ├«mb─âls─âm├ęz, 3 sg. ╚Öi pl. ├«mb─âls─âme├íz─â
îmbălsămáre s, f., g.-d. art. îmbălsămării; pl. îmbălsămări
ÎMBĂLSĂMÁ vb. v. înmiresma.
ÎMBĂLSĂMÁRE s. v. înmiresmare.
A ├ÄMB─éLS─éM├ü ~├ęz tranz. 1) (spa╚Ťii) A umple cu miros pl─âcut; a ├«nmiresma; a parfuma. 2) (cadavre) A ├«mbiba cu balsam (pentru a preveni sau a ├«nt├órzia putrezirea). /├«n + balsam
îmbălsămà v. 1. a umplea un cadavru cu aromate spre a-1 împiedica de a putrezi; 2. a răspândi un miros plăcut: florile îmbălsămează aerul.
├«mbalsam├ęz ╚Öi ├«mb─âls─âm├ęz v. tr. (d. balsam; it. imbalsamare, fr. embaumer). Umplu un cadavru cu substan╚Ťe aromatice ca s─â nu putrezeasc─â. Parfumez: florile ├«mbalsameaz─â aeru. ÔÇô Ast─âz─ş nu se ma─ş ├«mbalsameaz─â mor╚Ťi─ş sco╚Ť├«ndu-li-se intestinele, ca ├«n vechime, ci se injecteaz─â ├«n vine ni╚Öte substan╚Ťe care ├«mpedec─â putrezirea, ╚Öi de ace─şa e ma─ş exact a zice a injecta.
├«mb─âls─âm├ęz, V. ├«mbalsamez.
├ÄMB─éLS─éMA vb. a ├«nmiresma, a parfuma, (pop.) a miresma, (reg.) a sfin╚Ťi. (Florile ~ aerul.)
ÎMBĂLSĂMARE s. înmiresmare, parfumare, (pop.) miresmare.
îmbălsăma, îmbălsămez v. t. (intl.) a omorî, a ucide.

îmbălsămare dex online | sinonim

îmbălsămare definitie

Intrare: îmbălsăma
îmbălsămi verb grupa a IV-a conjugarea a VI-a
îmbălsăma verb grupa I conjugarea a II-a
Intrare: îmbălsămare
îmbălsămare substantiv feminin