Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

6 defini╚Ťii pentru ├«mb─âlorare

├ÄMB─éLOR├ü, ├«mb─âlorez, vb. I. Tranz. (Mai ales ├«n expr.) A-╚Öi ├«mb─âlora gura = a-╚Öi umple gura de saliv─â; fig. a mustra, a certa pe cineva. Milostiv fii mie, p─âc─âtoasei, care-mi tot ├«mb─âlorez gura pe b─ârbat degeaba. CREANG─é, A. 17. ÔÇô Variant─â: ├«mb─âlor├ş (╚śEZ. IX 146) vb. IV.
îmbălorá (a ~) (înv., pop.) vb., ind. prez. 3 îmbăloreáză
├«mb─âlor├í vb., ind. prez. 1 sg. ├«mb─âlor├ęz, 3 sg. ╚Öi pl. ├«mb─âlore├íz─â
├«mb─âlor├í, ├«mb─âlor├ęz, vb. I (reg.) a spune vorbe de ocar─â, a mustra pe cineva f─âr─â a fi vinovat.
îmbălorà v. a îmbăia (fig.): îmi tot îmbălorez gura pe bărbat CR.
├«mb─âl├ęz ╚Öi ├«mb─âlor├ęz sa┼ş ├«mb─âlurez v. tr. Umplu de bale, de stupit: vi╚Ťelu ├«mb─âleaz─â ╚Ť├«╚Ťa, ╚Öi pe urm─â suge. ├Äm─ş ├«mb─âlurez gura, fac bale vorbind mult ╚Öi furios. Fig. Oc─âr─âsc, insult furios, calomniez.

îmbălorare dex online | sinonim

îmbălorare definitie

Intrare: îmbălora
îmbălora verb grupa I conjugarea a II-a
Intrare: îmbălorat
îmbălorat participiu
îmbălorare infinitiv lung