Dicționare ale limbii române

2 intrări

18 definiții pentru îmbălat

ÎMBĂLÁ, îmbălez, vb. I. Tranz. A umple de bale; a umezi cu salivă; spec. a muia cu salivă firul de tors în timpul torsului manual. ♦ Fig. A folosi cuvinte vulgare (la adresa cuiva). – În + bale.
ÎMBĂLÁT, -Ă, îmbălați, -te, adj. Plin de bale; muiat cu salivă. ♦ Fig. (Despre cuvinte, expresii) Trivial. – V. îmbăla.
ÎMBĂLÁ, îmbălez, vb. I. Tranz. A umple de bale; a umezi cu salivă; spec. a muia cu salivă firul de tors în timpul torsului manual. ♦ Fig. A folosi cuvinte vulgare (la adresa cuiva). – În + bale.
ÎMBĂLÁT, -Ă, îmbălați, -te, adj. Plin de bale; muiat cu salivă. ♦ Fig. (Despre cuvinte, expresii) Trivial. – V. îmbăla.
ÎMBĂLÁ, îmbălez, vb. I. Tranz. A umple de bale; a muia cu salivă. Baba de pe cuptor se opri din tors, după ce îmbălă repede, de cîteva ori, firul. CAMILAR, N. II 266. ♦ Refl. Fig. A folosi cuvinte triviale. Din tindă l-am auzit cum se îmbăla și n-am mai putut răbda. REBREANU, I. 70.
ÎMBĂLÁT, -Ă, îmbălați, -te, adj. Plin de bale, ud de salivă. Îi atirna ca totdeauna, groasă și îmbălată, buza de jos. DUMITRIU, V. L. 41. Oleacă ce nu-i venea mamei la socoteală căutătura mea, îndată pregătea, cu degetul îmbălat, puțină tină. CREANGĂ, A. 35. ♦ Fig. Trivial, murdar. Urletele pe toate glasurile, înjurăturile îmbălate se încrucișau într-un vuiet prelung. REBREANU, R. II 198.
îmbălá (a ~) (înv., pop.) vb., ind. prez. 3 îmbăleáză
îmbălá vb., ind. prez. 1 sg. îmbăléz, 3 sg. și pl. îmbăleáză
ÎMBĂLÁ vb. a (se) îmbăloșa.
ÎMBĂLÁ vb. v. drăcui, înjura, ocărî.
ÎMBĂLÁT adj. v. deșănțat, imoral, impudic, indecent, necuviincios, nerușinat, obscen, pornografic, scabros, scârbos, trivial, vulgar.
A ÎMBĂLÁ ~éz tranz. pop. 1) A umple de bale. 2) (fibrele în timpul torsului) A netezi cu salivă. /în + bale
A SE ÎMBĂLÁ mă ~éz intranz. A vorbi de rău, folosind cuvinte triviale. /în + bale
îmbălà v. 1. a umplea de bale (și fig.); 2. a muia cu scuipat: a îmbăia tortul CR.; 3. fig. a spune vorbe triviale.
îmbăléz și îmbăloréz saŭ îmbălurez v. tr. Umplu de bale, de stupit: vițelu îmbălează țîța, și pe urmă suge. Îmĭ îmbălurez gura, fac bale vorbind mult și furios. Fig. Ocărăsc, insult furios, calomniez.
ÎMBĂLA vb. a (se) îmbăloșa.
îmbăla vb. v. DRĂCUI. ÎNJURA. OCĂRÎ.
îmbălat adj. v. DEȘĂNȚAT. IMORAL. IMPUDIC. INDECENT. NECUVIINCIOS. NERUȘINAT. OBSCEN. PORNOGRAFIC. SCABROS. SCÎRBOS. TRIVIAL. VULGAR.

îmbălat dex online | sinonim

îmbălat definitie

Intrare: îmbăla
îmbăla verb grupa I conjugarea a II-a
Intrare: îmbălat
îmbălat adjectiv