ÎMBĂLÁ, îmbălez, vb. I. Tranz. A umple de bale; a umezi cu salivă; spec. a muia cu salivă firul de tors în timpul torsului manual. ♦ Fig. A folosi cuvinte vulgare (la adresa cuiva). – În + bale.

ÎMBĂLÁT, -Ă, îmbălați, -te, adj. Plin de bale; muiat cu salivă. ♦ Fig. (Despre cuvinte, expresii) Trivial. – V. îmbăla.

ÎMBĂLÁ, îmbălez, vb. I. Tranz. A umple de bale; a umezi cu salivă; spec. a muia cu salivă firul de tors în timpul torsului manual. ♦ Fig. A folosi cuvinte vulgare (la adresa cuiva). – În + bale.

ÎMBĂLÁT, -Ă, îmbălați, -te, adj. Plin de bale; muiat cu salivă. ♦ Fig. (Despre cuvinte, expresii) Trivial. – V. îmbăla.

ÎMBĂLÁ, îmbălez, vb. I. Tranz. A umple de bale; a muia cu salivă. Baba de pe cuptor se opri din tors, după ce îmbălă repede, de cîteva ori, firul. CAMILAR, N. II 266. ♦ Refl. Fig. A folosi cuvinte triviale. Din tindă l-am auzit cum se îmbăla și n-am mai putut răbda. REBREANU, I. 70.

ÎMBĂLÁT, -Ă, îmbălați, -te, adj. Plin de bale, ud de salivă. Îi atirna ca totdeauna, groasă și îmbălată, buza de jos. DUMITRIU, V. L. 41. Oleacă ce nu-i venea mamei la socoteală căutătura mea, îndată pregătea, cu degetul îmbălat, puțină tină. CREANGĂ, A. 35. ♦ Fig. Trivial, murdar. Urletele pe toate glasurile, înjurăturile îmbălate se încrucișau într-un vuiet prelung. REBREANU, R. II 198.

îmbălá (a ~) (înv., pop.) vb., ind. prez. 3 îmbăleáză

îmbălá vb., ind. prez. 1 sg. îmbăléz, 3 sg. și pl. îmbăleáză

ÎMBĂLÁ vb. a (se) îmbăloșa.

ÎMBĂLÁ vb. v. drăcui, înjura, ocărî.

ÎMBĂLÁT adj. v. deșănțat, imoral, impudic, indecent, necuviincios, nerușinat, obscen, pornografic, scabros, scârbos, trivial, vulgar.

A ÎMBĂLÁ ~éz tranz. pop. 1) A umple de bale. 2) (fibrele în timpul torsului) A netezi cu salivă. /în + bale

A SE ÎMBĂLÁ mă ~éz intranz. A vorbi de rău, folosind cuvinte triviale. /în + bale

îmbălà v. 1. a umplea de bale (și fig.); 2. a muia cu scuipat: a îmbăia tortul CR.; 3. fig. a spune vorbe triviale.

îmbăléz și îmbăloréz saŭ îmbălurez v. tr. Umplu de bale, de stupit: vițelu îmbălează țîța, și pe urmă suge. Îmĭ îmbălurez gura, fac bale vorbind mult și furios. Fig. Ocărăsc, insult furios, calomniez.

ÎMBĂLA vb. a (se) îmbăloșa.

îmbăla vb. v. DRĂCUI. ÎNJURA. OCĂRÎ.

îmbălat adj. v. DEȘĂNȚAT. IMORAL. IMPUDIC. INDECENT. NECUVIINCIOS. NERUȘINAT. OBSCEN. PORNOGRAFIC. SCABROS. SCÎRBOS. TRIVIAL. VULGAR.