Dicționare ale limbii române

13 definiții pentru îmbăla

ÎMBĂLÁ, îmbălez, vb. I. Tranz. A umple de bale; a umezi cu salivă; spec. a muia cu salivă firul de tors în timpul torsului manual. ♦ Fig. A folosi cuvinte vulgare (la adresa cuiva). – În + bale.
ÎMBĂLÁ, îmbălez, vb. I. Tranz. A umple de bale; a umezi cu salivă; spec. a muia cu salivă firul de tors în timpul torsului manual. ♦ Fig. A folosi cuvinte vulgare (la adresa cuiva). – În + bale.
ÎMBĂLÁ, îmbălez, vb. I. Tranz. A umple de bale; a muia cu salivă. Baba de pe cuptor se opri din tors, după ce îmbălă repede, de cîteva ori, firul. CAMILAR, N. II 266. ♦ Refl. Fig. A folosi cuvinte triviale. Din tindă l-am auzit cum se îmbăla și n-am mai putut răbda. REBREANU, I. 70.
îmbălá (a ~) (înv., pop.) vb., ind. prez. 3 îmbăleáză
îmbălá vb., ind. prez. 1 sg. îmbăléz, 3 sg. și pl. îmbăleáză
ÎMBĂLÁ vb. a (se) îmbăloșa.
ÎMBĂLÁ vb. v. drăcui, înjura, ocărî.
A ÎMBĂLÁ ~éz tranz. pop. 1) A umple de bale. 2) (fibrele în timpul torsului) A netezi cu salivă. /în + bale
A SE ÎMBĂLÁ mă ~éz intranz. A vorbi de rău, folosind cuvinte triviale. /în + bale
îmbălà v. 1. a umplea de bale (și fig.); 2. a muia cu scuipat: a îmbăia tortul CR.; 3. fig. a spune vorbe triviale.
îmbăléz și îmbăloréz saŭ îmbălurez v. tr. Umplu de bale, de stupit: vițelu îmbălează țîța, și pe urmă suge. Îmĭ îmbălurez gura, fac bale vorbind mult și furios. Fig. Ocărăsc, insult furios, calomniez.
ÎMBĂLA vb. a (se) îmbăloșa.
îmbăla vb. v. DRĂCUI. ÎNJURA. OCĂRÎ.

îmbăla dex online | sinonim

îmbăla definitie

Intrare: îmbăla
îmbăla verb grupa I conjugarea a II-a