îmbălțuí, îmbălțuiesc, vb. tranz. – (reg.) A lega balțul pe capul miresei: „Apoi sara îmbălțuiesc pă mníreasă” (Papahagi, 1925). – Var. a lui îmbălțare (îmbălța) (MDA).

îmbălțuí, îmbălțuiesc, vb. tranz. – A lega balțul pe capul miresei: „Apoi sara îmbălțuiesc pă mníreasă” (Papahagi 1925). – Îm- + balț „panglică, voal” (< lat. balteus) + -ui.