ÎMBĂIERÁ, îmbáier, vb. I. Tranz. și refl. A (se) lega cu băieri, a (se) prinde în băieri. ♦ Tranz. Fig. A lega, a îmbina. [Pr.: -bă-ie-. – Var.: (reg.) îmbăirá vb. I] – În + baieră.

ÎMBĂIERÁT, -Ă, îmbăierați, -te, adj. Legat cu băieri; atârnat cu o baieră. [Pr.: -bă-ie-. – Var.: (reg.) îmbăirát, -ă adj.] – V. îmbăiera.

ÎMBĂIRÁ vb. I v. îmbăiera.

ÎMBĂIRÁT, -Ă adj. v. îmbăierat.

ÎMBĂIERÁ, îmbáier, vb. I. Tranz. și refl. A (se) lega cu băieri, a (se) prinde în băieri. ♦ Tranz. Fig. A lega, a îmbina. [Pr.: -bă-ie-. – Var.: (reg.) îmbăirá vb. I] – În + baieră.

ÎMBĂIERÁT, -Ă, îmbăierați, -te, adj. Legat cu băieri; atârnat cu o baieră. [Pr.: -bă-ie-. – Var.: (reg.) îmbăirát, -ă adj.] – V. îmbăiera.

ÎMBĂIRÁ vb. I v. îmbăiera.

ÎMBĂIRÁT, -Ă adj. v. îmbăierat.

ÎMBĂIERÁ, îmbáier, vb. I. Tranz. A prinde în băieri, a lega cu băieri. Geanta îmbăierată de gîtu-i. ODOBESCU, S. III 157. ◊ Fig. În loc de a îmbăiera cu anevoință eu însumi descrieri rău nimerite... mă văz silit a cere de la alții... ODOBESCU, S. III 156. – Variantă: îmbăirá (ALECSANDRI, P. P. 510) vb. I.

ÎMBĂIERÁT, -Ă, îmbăierați, -te, adj. Legat cu băieri; atîrnat cu o baieră. – Variantă: îmbăirát (ALECSANDRI, P. P. 510) adj.

ÎMBĂIRÁ vb. I v. îmbăiera.

ÎMBĂIRÁT, -Ă adj. v. îmbăierat.

îmbăierá (a ~) (înv.) vb., ind. prez. 3 îmbáieră

îmbăierá vb., ind. prez. 1 sg. îmbáier, 3 sg. și pl. îmbáieră

A ÎMBĂIERÁ îmbáier tranz. rar A lega cu băieri; a prinde în băieri. /în + baieră

îmbăierat a. 1. legat cu baiere: geanta îmbăierată de gâtu-i OD.; 2. fig. loază îmbăierată.

îmbáĭer și îmbăĭeréz, a -á v. tr. (d. baĭeră). Leg (ornez) cu baĭere. Fam. Loază îmbăĭerată, pocitanie, persoană foarte urîtă.

îmbăĭeréz, V. îmbaĭer.

îmbăierá, îmbăierez, vb. tranz. – (reg.) „A lega cămașa sau sumanul la grumazi” (Bud, 1908). – Din în- + baieră „șiret, curea, sfoară” (< lat. bajulus, bajula) (Scriban, DEX, MDA).

îmbăierát, -ă, îmbăierați, -te, adj. – (reg.) Legat cu baiere: „Cu sumanu-mbăierat” (Papahagi, 1925: 233). – Din îmbăiera (DEX, MDA).

îmbăierá, îmbăierez, vb. tranz. – „A lega cămașa sau sumanul la grumazi” (Bud 1908). – Îm + baier „șiret, curea, sfoară” (< lat. bajulus, bajula) + -a.

îmbăierát, -ă, adj. – Legat cu baiere: „Cu sumanu-mbăierat” (Papahagi 1925: 233). – Din îmbăiera + -at.