Dicționare ale limbii române

13 definiții pentru îmbăira

ÎMBĂIERÁ, îmbáier, vb. I. Tranz. și refl. A (se) lega cu băieri, a (se) prinde în băieri. ♦ Tranz. Fig. A lega, a îmbina. [Pr.: -bă-ie-. – Var.: (reg.) îmbăirá vb. I] – În + baieră.
ÎMBĂIRÁ vb. I v. îmbăiera.
ÎMBĂIERÁ, îmbáier, vb. I. Tranz. și refl. A (se) lega cu băieri, a (se) prinde în băieri. ♦ Tranz. Fig. A lega, a îmbina. [Pr.: -bă-ie-. – Var.: (reg.) îmbăirá vb. I] – În + baieră.
ÎMBĂIRÁ vb. I v. îmbăiera.
ÎMBĂIERÁ, îmbáier, vb. I. Tranz. A prinde în băieri, a lega cu băieri. Geanta îmbăierată de gîtu-i. ODOBESCU, S. III 157. ◊ Fig. În loc de a îmbăiera cu anevoință eu însumi descrieri rău nimerite... mă văz silit a cere de la alții... ODOBESCU, S. III 156. – Variantă: îmbăirá (ALECSANDRI, P. P. 510) vb. I.
ÎMBĂIRÁ vb. I v. îmbăiera.
îmbăierá (a ~) (înv.) vb., ind. prez. 3 îmbáieră
îmbăierá vb., ind. prez. 1 sg. îmbáier, 3 sg. și pl. îmbáieră
A ÎMBĂIERÁ îmbáier tranz. rar A lega cu băieri; a prinde în băieri. /în + baieră
îmbáĭer și îmbăĭeréz, a v. tr. (d. baĭeră). Leg (ornez) cu baĭere. Fam. Loază îmbăĭerată, pocitanie, persoană foarte urîtă.
îmbăĭeréz, V. îmbaĭer.
îmbăierá, îmbăierez, vb. tranz. – (reg.) „A lega cămașa sau sumanul la grumazi” (Bud, 1908). – Din în- + baieră „șiret, curea, sfoară” (< lat. bajulus, bajula) (Scriban, DEX, MDA).
îmbăierá, îmbăierez, vb. tranz. – „A lega cămașa sau sumanul la grumazi” (Bud 1908). – Îm + baier „șiret, curea, sfoară” (< lat. bajulus, bajula) + -a.

îmbăira dex online | sinonim

îmbăira definitie

Intrare: îmbăiera
îmbăiera verb grupa I conjugarea I
îmbăira verb grupa I conjugarea I