ÎMBĂIÁ, îmbăiez, vb. I. Refl. și tranz. A (se) scălda sau a (se) spăla (în baie), a face baie; a (se) feredui. [Pr.: -bă-ia] – În + baie1.

ÎMBĂIÁ, îmbăiez, vb. I. Refl. și tranz. A (se) scălda sau a (se) spăla (în baie), a face baie; a (se) feredui. [Pr.: -bă-ia] – În + baie1.

ÎMBĂIÁ, îmbăiez, vb. I. Refl. A se scălda (în baie); a face baie. Se îmbăiară la hotel și-și schimbară hainele. VORNIC, P. 151. Trei lucruri adună pe oameni la această baie... unde mulți vin numai pentru plimbare, făr’ de a se îmbăia. GOLESCU, Î. 37. Se scălda și se-mbăia. PĂSCULESCU, L. P. 7. ◊ Tranz. Acas-o lua... Frumos mi-o scălda, Frumos mi-o-mbăia. TEODORESCU, P. P. 429.

îmbăiá (a ~) vb., ind. prez. 3 îmbăiáză, 1 pl. îmbăiém; conj. prez. 3 să îmbăiéze; ger. îmbăínd

îmbăiá vb., ind. prez. 1 sg. îmbăiéz, 3 sg. și pl. îmbăiáză, 1 pl. îmbăiém; conj. prez. 3 sg. și pl. îmbăiéze; ger. îmbăínd

ÎMBĂIÁ vb. a (se) scălda, (reg.) a (se) la, (prin Mold.) a (se) băi, (Mold. și Transilv.) a (se) feredui. (A ~ copilul.)

A ÎMBĂIÁ ~iéz tranz. (persoane) A expune acțiunii apei (calde) în scop igienic (sau curativ); a scălda. /în + baie

îmbăià v. a face o baie, a (se) scălda.

îmbăĭéz v. tr. (d. baĭe. V. băĭez). Pun în baĭe, scald. V. refl. Mă spăl în baĭe, mă scald.

ÎMBĂIA vb. a (se) scălda, (reg.) a (se) la, (prin Mold.) a (se) băi, (Mold. și Transilv.) a (se) feredui. (A ~ copilul.)