bârligát, ~ă a [At: ȘEZ. V. 38 / V: s~ / Pl: ~ați, ~e / E: bârliga] 1 (D. coada sau coamele animalelor) Adus în sus pe spate Si: încârligat. 2 (Fig) Răsucit.

BÂRLIGÁT, -Ă, bârligați, -te, adj. (Mai ales despre coada sau coarnele animalelor) Ridicat (și încârligat) în sus; îmbârligat. – V. bârliga.

ÎMBÂRLIGÁ, pers. 3 îmbârlígă, vb. I. Tranz. (Despre animale) A-și îndoi coada în formă de arc și a și-o îndrepta în sus; a bârliga. – În + bârliga.

ÎMBÂRLIGÁT, -Ă, îmbârligați, -te, adj. (Despre coada sau coarnele unor animale) Care este îndoit în formă de arc și, de obicei, îndreptat în sus. – V. îmbârliga.

BÂRLIGÁT, -Ă, bârligați, -te, adj. (Mai ales despre coada sau coarnele animalelor) Ridicat (și încârligat) în sus; îmbârligat. – V. bârliga.

ÎMBÂRLIGÁ, pers. 3 îmbârlígă, vb. I. Tranz. (Despre animale) A-și îndoi coada în formă de arc și a și-o îndrepta în sus; a bârliga. – În + bârliga.

ÎMBÂRLIGÁT, -Ă, îmbârligați, -te, adj. (Despre coada sau coarnele unor animale) Care este îndoit în formă de arc și, de obicei, îndreptat în sus. – V. îmbârliga.

BÎRLIGÁT, -Ă, bîrligați, -te, adj. (Despre coada sau coarnele animalelor, mai rar despre mustățile sau nasul oamenilor) Adus în sus; încîrligat, răsucit. Berbeci cu coarne bîrligate. ▭ Mustățile îi erau albe, bîrligate in sus, semețe ca niște peri de lup. CAMILAR, TEM. 89. [Dracul] începe a-și purta codița cea bîrligată pe la nasul unchiașului. CREANGĂ, P. 53. – Variante: îmbîrligát, -ă (VLAHUȚĂ O. A. 350), zbîrligát, -ă (VISSARION, B. 245) adj.

ÎMBÎRLIGÁ vb. I v. bîrliga.

ÎMBÎRLIGÁT, -Ă adj. v. bîrligat.

ZBÎRLIGÁT, -Ă adj. v. bîrligat.

BÂRLIGÁT, -Ă, bârligați, -te, adj. (Despre coada animalelor) Cu vârful în sus, încârligat. [Var.: îmbârligat, -ă adj.] – V. bârliga.

îmbârligá (a ~) vb., ind. prez. 3 îmbârlígă

îmbârligá vb., ind. prez. 3 sg. îmbârlígă

ÎMBÂRLIGÁ vb. a(-și) bârliga. (Un animal își ~ coada.)

BÂRLIGÁT ~tă (~ți, ~te) 1) v. A BÂRLIGA. 2) fam. (despre nas) Care are vârful întors în sus; cârn. /v. a bârliga

A ÎMBÂRLIGÁ pers. 3 îmbârlígă tranz. (coada unor animale) A îndoi și îndrepta în sus. /în + a bârliga

bârligat a. Mold. încovoiat: codița cea bârligată a dracului CR. [Origină necunoscută].

îmbîrlíg și învîrlig, a -á v. tr. (met. d. bg. vŭrgálĕam, rostogolesc). Țin coada drept în sus, ca caiĭ cînd fug speriațĭ, ca veverițele ș. a.: a fugi cu coada’mbîrligată. – Și bîrl- și vîrl-. Mrom. anvîrligat, înconjurat.

ÎMBÎRLIGA vb. a(-și) bîrliga.

îmbârliga, îmbârlig v. t. (intl.) 1. a denunța pe cineva atribuindu-i comiterea unor fapte. 2. a ațâța, a instiga.

îmbârligat, -ă, îmbârligați, -te adj. (d. o situație, stare etc.) confuz, încurcat; complicat.