10 definiții pentru îmbârliga
ÎMBÂRLIGÁ, pers. 3 îmbârlígă,
vb. I.
Tranz. (Despre animale) A-și îndoi coada în formă de arc și a și-o îndrepta în sus; a bârliga. –
În +
bârliga. ÎMBÂRLIGÁ, pers. 3 îmbârlígă,
vb. I.
Tranz. (Despre animale) A-și îndoi coada în formă de arc și a și-o îndrepta în sus; a bârliga. –
În +
bârliga. ÎMBÎRLIGÁ vb. I
v. bîrliga. îmbârligá (a ~) vb.,
ind. prez. 3 îmbârlígă
îmbârligá vb., ind. prez. 3 sg. îmbârlígă ÎMBÂRLIGÁ vb. a(-și) bârliga. (Un animal își ~ coada.) A ÎMBÂRLIGÁ pers. 3 îmbârlígă tranz. (coada unor animale) A îndoi și îndrepta în sus. /în + a bârliga îmbîrlíg și
învîrlig, a
-á v. tr. (met. d. bg. vŭrgálĕam, rostogolesc). Țin coada drept în sus, ca caiĭ cînd fug speriațĭ, ca veverițele ș. a.: a fugi cu coada’mbîrligată. – Și
bîrl- și
vîrl-. Mrom.
anvîrligat, înconjurat.
ÎMBÎRLIGA vb. a(-și) bîrliga. îmbârliga, îmbârlig
v. t. (
intl.)
1. a denunța pe cineva atribuindu-i comiterea unor fapte.
2. a ațâța, a instiga.
îmbârliga dex online | sinonim
îmbârliga definitie
Intrare: îmbârliga
îmbârliga verb grupa I conjugarea I