țârcuire

ȚÎRCÎÍ, țîrcîiesc, vb. IV. Tranz. A mulge o vacă, o capră sau o oaie (care are lapte puțin); a mulge cîte puțin. La ocol... vacile le țîrcîia. ȘEZ. II 137. – Variante: țîrcuí (PAMFILE, I. C. 21), țîrcotí (JARNÍK-BÎRSEANU, D. 456) vb. IV.

ȚÎRCUÍ vb. IV v. țîrcîi.