țivli
12 definiții pentru țivli
ȚIVLÍ, țivlesc, vb. IV. Intranz. (Reg.) A tipa, a striga, a zbiera. – Din sl. cviliti.
- sursa: DEX '09 2009
- permalink
ȚIVLÍ, țivlesc, vb. IV. Intranz. (Reg.) A țipa, a striga, a zbiera. – Din sl. cviliti.
- sursa: DEX '98 1998
- permalink
ȚIVLÍ, țivlesc, vb. IV. Intranz. A țipa, a zbiera, a striga. Un lăstun de apă țivli ascuțit de două ori și trecu dincolo, zburînd la fața apei. SADOVEANU, la CADE. Dă să prindă pe copil de ureche, dar el țivli una ca un cățel. RETEGANUL, la CADE.
- sursa: DLRLC 1955-1957
- permalink
țivlí (a ~) (reg.) (ți-vli) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. țivlésc, imperf. 3 sg. țivleá; conj. prez. 3 să țivleáscă
- sursa: DOOM 2 2005
- permalink
țivlí vb. (sil. -vli), ind. prez. 1 sg. și 3 pl. țivlésc, imperf. 3 sg. țivleá; conj. prez. 3 sg. și pl. țivleáscă
- sursa: Ortografic 2002
- permalink
ȚIVLÍ vb. v. răcni, striga, țipa, urla, zbiera.
- sursa: Sinonime 2002
- permalink
țivlí (-lésc, -ít), vb. – A țipa, a țiui, a piui. – Var. țîvli, țifli. Sl. cviliti „a plînge” (Tiktin). – Der. țivluitoare, s. f. (țipătoare, țiuitoare, fluier); țuvloaie (var. țifloaie, țifoaie), s. f. (țipătoare; flaut, fluier; adv., se zice despre burta umflată), ultimul sens probabil prin analogie cu aspectul obrajilor umflați la cîntatul cu țuvloaia; țifloia, vb. refl. (a se umfla cu mîncare).
- sursa: DER 1958-1966
- permalink
țivlí, țivlésc, vb. IV (pop.) 1. a bodogăni, a protesta. 2. (reg.) a momi păsări cu fluierături.
țivlì v. Mold. a momi păsări cu fluierături. [Cf. slav. ȚVILITI, a plânge].
- sursa: Șăineanu, ed. VI 1929
- permalink
țivlésc și (pop.) țî- v. intr. (vsl. cviliti, a plînge; bg. cviliti, a se văĭta, a piui, a țipa. V. țuvloaĭe). Est. Țip (despre păsărĭ, copiĭ, femeĭ). Protestez, bodogănesc: ferbe-țĭ babo, lintea ta și nu maĭ țivli, zise moșneagu. – În Bucov. țiflesc. În Btș. țîflîĭesc și țîvlîĭesc, vorbesc supțire.
- sursa: Scriban 1939
- permalink
țivli vb. v. RĂCNI. STRIGA. ȚIPA. URLA. ZBIERA.
- sursa: Sinonime82 1982
- permalink
țivlí, țivlesc, vb. intranz. – (reg.; înv.) 1. A zbiera: „...s-a tot dus, tot lihotind și țivlind ca o cățé” (Bilțiu-Dăncuș, 2005: 117; Cornești). 2. A face zgomot mare. 3. A suna, a țiui: „Dar, tocmai când o admirau mai tare cu gurile căscate, a-nceput drăcovenia să țivlească, adică să sune” (Bilțiu-Dăncuș, 2005: 288). – Din sl. cviliti „a plânge” (Șăineanu, Scriban; Tiktin, cf. DER; DEX); formă onomatopeică (MDA).
- sursa: DRAM 2015 2015
- permalink