țipotire

ȚIPOTÍ, țipotesc, vb. IV. Intranz. (Reg.) A scoate țipete, a țipa¹, a striga. – Din țipăt.

țipotí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. țipotésc, imperf. 3 sg. țipoteá; conj. prez. 3 sg. și pl. țipoteáscă

ȚIPOTÍ vb. v. răcni, striga, țipa, urla, zbiera.