șănțuit
4 definiții pentru șănțuit
ȘĂNȚUÍT, -Ă, șănțuiți, -te, adj. Cu șanțuri. P. anal. (Despre obraz) Brăzdat, încrețit. – V. șănțui.
- sursa: DEX '09 2009
- permalink
ȘĂNȚUÍT, -Ă, șănțuiți, -te, adj. Cu șanțuri. ♦ P. anal. (Despre obraz) Brăzdat, încrețit. – V. șănțui.
- sursa: DEX '98 1998
- permalink
ȘĂNȚUÍT, -Ă, șănțuiți, -te, adj. Cu șanțuri. Fig. (Despre obraz) Brăzdat, încrețit. Pe bănci înguste de stejar Mineri cu fețe șănțuite: Ei par niște ciudați școlari Care învață din trăite. DEȘLIU, M. 10.
- sursa: DLRLC 1955-1957
- permalink
șănțuit, -ă, șănțuiți, -te adj. (intl.) tăiat, spintecat.
- sursa: Argou 2007
- permalink