șucări

ȘUCĂRÍ, șucăresc, vb. IV. Tranz. și refl. (Arg.) A (se) supăra (3). – Din șucar.

ȘUCĂRÍ, șucăresc, vb. IV. Tranz. și refl. (Arg.) A (se) supăra (3). – Din șucar.

șucărí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. șucărésc, imperf. 3 sg. șucăreá; conj. prez. 3 sg. și pl. șucăreáscă

ȘUCĂRÍ vb. v. aranja, dichisi, făli, ferchezui, fuduli, fura, găti, grozăvi, infatua, împăuna, împodobi, înfumura, îngâmfa, lăuda, lua, mândri, semeți, spilcui, supăra, sustrage.

șucări vb. v. ARANJA. DICHISI. FĂLI. FERCHEZUI. FUDULI. FURA. GĂTI. GROZĂVI. INFATUA. ÎMPĂUNA. ÎMPODOBI. ÎNFUMURA. ÎNGÎMFA. LĂUDA. LUA. MÎNDRI. SEMEȚI. SPILCUI. SUPĂRA. SUSTRAGE.

șucări, șucăresc I. v. r. a se supăra II. v. t. a supăra, a mânia, a scoate din sărite (pe cineva)