ștrăpățuire O definiție pentru ștrăpățuire ștrăpățuí, ștrăpățuiésc, vb. IV (reg.) 1. (despre oameni) a sâcâi; a hărțui; a pune pe drumuri. 2. (despre obiecte) a uza, a deterioara. sursa: DAR 2002 permalink Vezi pe site