ștampilare

STAMPILÁRE s. f. v. ștampilare.

ȘTAMPILÁRE, ștampilări, s. f. Acțiunea de a ștampila și rezultatul ei. [Var.: stampiláre s. f.] – V. ștampila.

STAMPILÁRE s. f. v. ștampilare.

ȘTAMPILÁRE, ștampilări, s. f. Acțiunea de a ștampila și rezultatul ei. [Var.: stampiláre s. f.] – V. ștampila.

STAMPILÁRE s. f. v. ștampilare.

ȘTAMPILÁRE, ștampilări, s. f. Acțiunea de a ștampila și rezultatul ei. – Variantă: stampiláre s. f.

ștampiláre s. f., g.-d. art. ștampilắrii; pl. ștampilắri

ștampiláre s. f., g.-d. art. ștampilării; pl. ștampilări

ȘTAMPILÁRE s. pecetluire, (livr.) obliterare, (înv. și reg.) ștempluire. (~ unui act.)

STAMPILÁRE s.f. v. ștampilare.

ȘTAMPILÁRE s.f. Acțiunea de a ștampila. [Var. stampilare s.f. / < ștampila].

ȘTAMPILARE s. pecetluire. (~ unui act.)