șprițuire

ȘPRIȚUÍRE², șprițuiri, s. f. Acțiunea de a șprițui² și rezultatul ei. [Pr.: -țu-i-] – V. șprițui².

ȘPRIȚUÍRE², șprițuiri, s. f. Acțiunea de a șprițui² și rezultatul ei. – V. șprițui².

șprițuíre (reg., fam.) s. f., g.-d. art. șprițuírii; pl. șprițuíri

șprițuíre s. f., g.-d. art. șprițuírii; pl. șprițuíri