șpriț

ȘPRIȚ2, șprițuri, s. n. Aparat folosit la ornarea prăjiturilor. – Din germ. Spritze.

ȘPRIȚ2, șprițuri, s. n. Aparat folosit la ornarea prăjiturilor. – Din germ. Spritze.

șpriț s. n., pl. șpríțuri

șpriț (băutură, aparat) s. n., pl. șpríțuri

ȘPRIȚ s. v. mortar, vermorel.

ȘPRIȚ2 s.n. Mașină pentru fasonarea garniturilor pe suprafața prăjiturilor. 2. Țâșnitură, cantitate de lichid aruncată cu presiune. [< germ. Spritze].

ȘPRIȚ2 s. n. 1. aparat pentru ornarea prăjiturilor. 2. țâșnitură, cantitate de lichid aruncată cu presiune. 3. strat de tencuială pentru legătura dintre zidărie și grund. (< germ. Spritze)

șpriț2, -ă, s.n. și f. (reg.) 1. (s.n.) pompă de incendiu. 2. (s.n.) vermorel pentru vie. 3. (s.n.) mașină folosită la umplutul cârnaților. 4. (s.n.) mașină întrebuințată la fasonarea garniturilor de prăjituri. 5. (s.n.) pușcoci (de soc) pentru copii. 6. (s.f.) pompă mică, cu care se fac spălături interne la animale. 7. (s.f.) pompă mică folosită pentru îndepărtarea albinelor când roiesc.

șpriț1, șprițuri, s.n. (reg.) 1. (în exploatarea lemnului) apă care se toarnă pe uluc (jilip) pentru a ușura alunecarea buștenilor. 2. mortar. 3. temelia casei.

șpriț s. v. MORTAR. VERMOREL.