șpor

ȘPOR, șpori, s. m. (Reg.) Pinten (la cizmă). – Din germ. Sporn. Cf. rus. spora.

ȘPOR, șpori, s. m. (Reg.) Pinten (la cizmă). – Din germ. Sporn. Cf. rus. spora.

ȘPOR, șpori, s. m. (Regional, mai ales la pl.) Pinteni pe care îi poartă călăreții pentru a îndemna calul.

șpor (reg.) s. m., pl. șpori

șpor s. m., pl. șpori

ȘPOR s. v. pinten, sobă.

șpor m. (rus. špóra, pl. -y, d. germ. sporn, vgerm. sporon, de unde și fr. éperon). Fam. Pinten.

șpor s. v. PINTEN. SOBĂ.

șpor, șporuri, s.n. – (reg.) Sobă cu plită: „Ptíroștele fierb pe șpori, / Fetele așteaptă pețitori” (Memoria, 2001: 23). Atestat și în Maramureșul din dreapta Tisei. – Din magh. spór (MDA) < germ. Sparherd „sobă” (Țurcanu, 2005).

șpor, -uri, s.n. – Sobă cu plită: „Ptíroștele firb pe șpori, / Fetele așteaptă pețitori” (Memoria 2001: 23). – Din germ. Sparherd „sobă” (Țurcanu 2005).