șoptit

ȘOPTÍT², -Ă, șoptiți, -te, adj. (Despre cuvinte; adesea adverbial) (Rostit) în șoaptă, încet. – V. șopti.

ȘOPTÍT², -Ă, șoptiți, -te, adj. (Despre cuvinte; adesea adverbial) (Rostit) în șoaptă, încet. – V. șopti.

ȘOPTÍT², -Ă, șoptiți, -ie, adj. (Despre cuvinte) Rostit în șoaptă, încet, (Adverbial) Fig. Păsările cîntă mai șoptit. RALEA, O. 118.

ȘOPTÍT adj. îngânat, murmurat, (reg.) șopotit. (Cu glas ~.)

ȘOPTIT adj. îngînat, murmurat, (reg.) șopotit. (Cu glas ~.)