șoaldă

ȘOÁLDĂ, șoalde, s. f. 1. (Fam.; în expr.) (A umbla) cu șoalda = (a umbla) cu șmecherii, cu vicleșug, cu minciuni. 2. Momeală artificială pentru pești folosită în apele repezi. – Cf. săs. šölt „datorie bănească; vină”.

ȘOÁLDĂ, șoalde, s. f. 1. (În expr.) ◊ (A umbla) cu șoalda = (a umbla) cu șmecherii, cu vicleșug, cu minciuni. 2. Momeală artificială pentru pești folosită în apele repezi. – Cf. săs. solt „datorie bănească; vină”.

ȘOÁLDĂ s. f. 1. (Mai ales în expr.) (A umbla) cu șoalda = (a umbla) cu vicleșug, cu minciuni; a umbla cu fofîrlica, v. fofîrlică. După semn aflam îndată, noi cei de afară, care și-a ținut cuvîntul și care ne-a umblat cu șoalda. C. PETRESCU, Î. II 136. Cugeta că mai cu marghiolii, mai cu șoalda, mai cu prefăcătorii, să înșele pe Făt-Frumos. ISPIRESCU, L. 109. Să te pui pe lucru, nu șagă, iar nu să umbli numai cu șoalda și cu înșelăciuni. CONTEMPORANUL, IV 505. 2. Momeală artificială folosită de pescari în apele repezi.

șoáldă (fam.) s. f., g.-d. art. șoáldei; pl. șoálde

șoáldă s. f., g.-d. art. șoáldei; pl. șoálde

șoáldă (-de), s. f. – Înșelăciune, vicleșug. Probabil din germ. Schuld „vină”, prin mijlocirea săs. scholt (Lacea, Dacor., III, 745). – Der. șoldiu, adj. (urît, dezagreabil), care a ajuns să se confunde cu șoldiu „deșelat”; șoltic, s. m. (ștrengar, șmecher); șolticărie, s. f. (minciună, înșelătorie).

ȘOÁLDĂ ~e f. rar Momeală artificială folosită la pescuitul în apele repezi. ◊ (A umbla) cu ~a (a umbla) cu șmecherii, cu înșelăciuni, cu șiretlicuri. /cf. săs. šolt, šult

șoaldă f. înșelăciune (în jocul cu arșice): a umbla cu șoalda, a căuta să păcălească (lit. a umbla șoldiș).

șoáldă f., pl. inuz. e (sas. scholt, germ. schuld, vină, abatere din drumu drept. V. șoltic). Fam. A umbla cu șoalda, a umbla cu fofîrlica, a căuta să’nșelĭ orĭ să te substragĭ de la muncă.