șișcă

ȘÍȘCĂ s. f. (Reg.) Tocătură de paie sau de coceni folosită pentru hrana vitelor. – Din ucr. sička.

ȘÍȘCĂ s. f. (Reg.) Tocătură de paie sau de coceni folosită pentru hrana vitelor. – Din ucr. sička.

ȘÍȘCĂ¹ s. f. (Mold., cu sens colectiv) Paie tocate mărunt pentru hrana vitelor. Niște paie făcute șișcă. CAMILAR, N. II 343.

ȘÍȘCĂ¹ s. f. (Reg.) Paie tocate mărunt pentru hrana vitelor. – Ucr. sička.

șíșcă (reg.) s. f., g.-d. art. șíștii

șíșcă s. f., g.-d. art. șíștii

ȘÍȘCĂ șiști f. reg. Nutreț constând din paie sau coceni mărunțiți. /<ucr. sițka, ung. szecska

șíșcă³ s.f. (reg.) nume dat mai multor plante: trestie (de baltă, de câmp), papură, iarbă rea.

șíșcă⁴ s.f. (reg.) păr lăsat pe frunte (la oameni și animale).

șișcă f. paie tocate. [Rus. SIEČKA].

2) șíșcă f., pl. ca ceașcă (rus. sĭečka, cuțit de tăĭat varza, paĭe tocate. V. săcĭ). Mold. Tocătoare, mașină de tocat paĭe, cocenĭ ș. a. Tocătura făcută cu această mașină. – Și șișcórniță.

șíșcă, s.f. – (reg.) Mașină de tocat coceni pentru furaje (Biserica Albă). – Din ucr. sička (DEX, DLRM, MDA); din rus. siečka „cuțit de tăiat varză” (Șăineanu, Scriban); din magh. szecska (MDA).