șirui

4 definiții pentru șirui

ȘIRUÍ2, șiruiesc, vb. IV. Tranz. (Popular) A așeza (o oaste) în ordine de bătaie; a înșirui. Cal bun să-ncalice, Pe poartă să-mi iasă, Oști să-mi șiruiască, Lefi să-și împărțească. PĂSCULESCU, L. P. 49.
ȘIRUÍ, șiruiesc, vb. IV. Tranz. (Pop.) A așeza o oaste în ordine de bătaie; a înșirui. – Din șir.
ȘIRUÍ vb. v. alinia, înșira, înșirui, ordona, rândui.
șirui vb. v. ALINIA. ÎNȘIRA. ÎNȘIRUI. ORDONA. RÎNDUI.
Vezi pe site