șinuit

ȘINUÍT², -Ă, șinuiți, -te, adj. Legat, ferecat cu șine. – V. șinui.

ȘINUÍT², -Ă, șinuiți, -te, adj. Legat, ferecat cu șine. – V. șinui.

ȘINUÍT, -Ă, șinuiți, -te, adj. (Despre roți și vehicule, rar despre alte lucruri) Legat, ferecat cu șine. Și de dînsa priponit Caicelul șinuit. TEODORESCU, P. P. 566.

ȘINUÍT adj. v. ferecat.

ȘINUIT adj. ferecat, (pop.) înfierat. (Car ~; roți ~.)