șicană

ȘICÁNĂ, șicane, s. f. 1. Acțiune prin care cineva sâcâie, agasează pe altcineva cu cereri și cu pretenții neîndreptățite; sâcâială fără motiv. ♦ Pricină neîntemeiată, subtilitate falsă; tertip, alibi. 2. Obstacol (de forme diferite) montat pe circuitul unui fluid pentru a-i micșora viteza, pentru a-i imprima un drum ocolit sau pentru a-i uniformiza debitul, dându-i astfel posibilitatea să se răcească, să depună suspensiile pe care le poartă etc. – Din fr. chicane.

ȘICÁNĂ, șicane, s. f. 1. Acțiune prin care cineva sâcâie, agasează pe altcineva cu cereri și cu pretenții neîndreptățite; sâcâială fără motiv. ♦ Pricină neîntemeiată, subtilitate falsă; tertip, alibi. 2. Obstacol (de forme diferite) montat pe circuitul unui fluid pentru a-i micșora viteza, pentru a-i imprima un drum ocolit sau pentru a-i uniformiza debitul, dându-i astfel posibilitatea să se răcească, să depună suspensiile pe care le poartă etc. – Din fr. chicane.

ȘICÁNĂ, șicane, s. f. 1. (Mai ales în legătură cu verbul «a face») Acțiune prin care cineva sîcîie în chip nedrept pe altul, cu cereri și pretenții nemotivate. Gîndi cu ură la tot ce lăsase înapoi: bîrfelile și spionajul cucoanelor adunate la ceai.. șicanele mărunților satrapi locali. C. PETRESCU, C. V. 10. Eu nu pot considera această procedare decît ca o șicană ce se face unui vapor romînesc. BART, S. M. 103. Hagi Petcu caută acum a-și răzbuna cu niște șicane mici, care pot să vă cauzeze multe supărări chiar d-voastre, doamna mea. ALECSANDRI, T. 1274. 2. Obstacol de forme diferite, montat pe circuitul unui fluid, în scopul de a-i micșora viteza și de a-i lungi drumul (dîndu-i astfel posibilitatea să se răcească, să depună suspensiile pe care le poartă etc.).

șicánă s. f., g.-d. art. șicánei; pl. șicáne

șicánă s. f., g.-d. art. șicánei; pl. șicáne

ȘICÁNĂ s. 1. (rar) străgăneală, străgănire. (Lasă-te de ~e!) 2. dificultate, greutate, neajuns. (Îi face tot felul de ~e.)

ȘICÁNĂ s.f. 1. Sâcâială fără motiv. ♦ (Jur.) Obiecție neîntemeiată; procedură artificială; subtilitate, tertip. 2. Obstacol așezat în calea circuitului unui fluid pentru a-l dirija într-un anumit mod. [< fr. chicane].

ȘICÁNĂ s. f. 1. sâcâială fără motiv. ◊ (jur.) obiecție neîntemeiată; procedură artificială; subtilitate, tertip. 2. obstacol așezat în calea circuitului unui fluid pentru a-i reduce viteza, a-l dirija etc. 3. serie de obstacole dispuse pe un drum (de curse automobilistice) pentru a impune un parcurs în zigzag. (< fr. chicane)

șicánă (-ne), s. f. – Agasare, tertip. Fr. chicane. – Der. șicana, vb. (a agasa).

ȘICÁNĂ ~e f. 1) Deranj iritant, provocat de cereri și pretenții nejustificate; sâcâială fără motiv. A face tot felul de ~e. 2) Motiv lipsit de temei; subtilitate falsă. 3) Obstacol pus în calea unui fluid pentru a-i micșora viteza, a-i modifica direcția sau pentru a-i uniformiza debitul. ~ perforată. 4) Bârnă care apără intrarea într-o fortăreață. /<fr. chicane

șicană f. 1. întortochierea legii, abuz cu formalitățile procedurei; 2. fig. ceartă fără cuvânt, contestare nefundată (= fr. chicane).

*șicánă f., pl. e (fr. chicane). Acțiunea de a șicana: a face șicane cuĭva. V. chițibuș.

ȘICANĂ s. 1. (rar) străgăneală, străgănire. (Lasă-te de ~!) 2. dificultate, greutate, neajuns. (Îi face tot felul de ~.)