șiboi

ȘIBÓI s. m. (Bot.) Micșunea. – Din tc. șebboy.

ȘIBÓI s. m. (Bot.) Micșunea. – Din tc. șebboy.

ȘIBÓI s. n. Varietate de micșunea (Cheiranthus Cheiri). La ferestre se înghesuiau ghivecele de garoafe... de șiboi. M. I. CARAGIALE, C. 76.

ȘIBÓI s. n. Varietate de micșunea (Cheiranthus Cheiri). – Tc. șebboy.

șibói¹ (plantă) (reg.) s. m.

șibói (micșunea) s. m.

șibói (-i), s. m. – Floare asemănătoare cu micșuneaua (Cheiranthus cheiri). – Mr. șiboe. Tc. (per.) șebboy (Șeineanu, II, 337; Lokotsch 1743), cf. bg. šiboi, sb. seboj.

ȘIBÓI n. 1) Plantă erbacee decorativă cultivată pentru florile ei plăcut mirositoare, de culoare galbenă-aurie, așezate în ciorchine; micșunea. 2) Floare a acestei plante. /<turc. șebboy

șiboiu m. Bot. micșunea. [Turc. ȘEBOY (din ȘEB, noapte, și BUY, aromă), lit. mireasma nopții].

șibóĭ m. (turc. șebboĭ, d. pers. šeb-buĭ, d. šeb, noapte, și buĭ, mireazmă; bg. šiboĭ, sîrb. šeboĭ. V. abriboĭ). Sud. Mixandră. S. n., pl. urĭ saŭ oaĭe. Strugure de florĭ, ca la rezedă, gura leuluĭ ș. a. – În est șaboĭ, mixandră.