șamota

ȘAMOTÁ, șamotez, vb. I Tranz. A căptuși un cuptor cu șamotă. – Din germ. schamottieren. Cf. șamotă.

ȘAMOTÁ, șamotez, vb. I. Tranz. A căptuși un cuptor cu șamotă. – Din germ. schamottieren. Cf. șamotă

ȘAMOTÁ, șamotes, vb. I. Tranz. A căptuși un cuptor cu șamotă.

șamotá (a ~) vb., ind. prez. 3 șamoteáză

șamotá vb., ind. prez. 1 sg. șamotéz, 3 sg. și pl. șamoteáză

ȘAMOTÁ vb. I. tr. A căptuși un cuptor cu șamotă. [< germ. schamottieren].

ȘAMOTÁ vb. tr. 1. a transforma argila în șamotă. 2. a căptuși un cuptor, o sobă etc. cu șamotă. (< germ. schamottieren)

A ȘAMOTÁ ~éz tranz. (cuptoare, sobe etc.) A căptuși cu șamotă; a acoperi cu un strat refractar. /Din șamotă