înțelepțit

ÎNȚELEPȚÍ, înțelepțesc, vb. IV. Tranz. și refl. (Înv., rar) A (se) face înțelept; a (se) cuminți. – Din înțelept.

ÎNȚELEPȚÍ vb. v. astâmpăra, cuminți, domoli, liniști, potoli.