înmiire

ÎNMIÍRE, înmiiri, s. f. Acțiunea de a înmii și rezultatul ei. – V. înmii.

ÎNMIÍRE, înmiiri, s. f. (Rar) Acțiunea de a înmii și rezultatul ei. – V. înmii.

ÎNMIÍRE, înmiiri, s. f. (Rar) Acțiunea de a înmii și rezultatul ei; înmulțire de o mie de ori; fig. mulțime mare. Spre folosul omenirii vor veni tot rînduri, rînduri Pe aripile științei, înmiirile de gînduri. BELDICEANU, P. 126. Luna... durează o cărare de văpaie, Ce pe-o repede-nmiire de mici unde o așterne. EMINESCU, O. I 154.

înmiíre s. f., g.-d. art. înmiírii; pl. înmiíri

înmiíre s. f., g.-d. art. înmiírii; pl. înmiíri