înhățare

ÎNHĂȚÁRE s. f. Acțiunea de a înhăța; înșfăcare. – V. înhăța.

ÎNHĂȚÁRE s. f. Acțiunea de a înhăța; înșfăcare. – V. înhăța.

ÎNHĂȚÁRE s. f. Acțiunea de a (se) înhăța; înșfăcare.

înhățáre s. f., g.-d. art. înhățắrii

înhățáre s. f., g. d. art. înhățării

ÎNHĂȚÁRE s. apucare, înșfăcare, luare, prindere, (fam. fig.) umflare. (~ cuiva de gât.)

ÎNHĂȚARE s. înșfăcare, luare, prindere, (fam. fig.) umflare. (~ cuiva de gît.)