îngrijare

ÎNGRIJÁRE s. f. (Rar) Îngrijorare. – V. îngrija.

ÎNGRIJÁRE s. f. (Rar) Îngrijorare. – V. îngrija.

ÎNGRIJÁRE s. f. (Rar) Îngrijorare, grijă, teamă. Această stare de lucruri pricinuia o mare îngrijare domnitorului. ODOBESCU, S. I 324. ♦ Fig. Neliniște, frămîntare. Valurile de iarbă, cînd înviate de o spornică verdeață, cînd ofilite sub pîrlitura soarelui... însuflă îngrijarea nestatornicului ocean. ODOBESCU, S. III 15.

îngrijáre (rar) s. f., g.-d. art. îngrijắrii

îngrijáre s. f., g.-d. art. îngrijării

îngrijare f. grijă mare, neliniște.