înfrumuseța

ÎNFRUMUSEȚÁ, înfrumusețez, vb. I. Tranz. și refl. A (se) face mai frumos; a (se) împodobi, a (se) înfrumoșa. – În + frumusețe.

ÎNFRUMUSEȚÁ, înfrumusețez, vb. I. Tranz. și refl. A (se) face mai frumos; a (se) împodobi, a (se) înfrumoșa. – În + frumusețe.

ÎNFRUMUSEȚÁ, înfrumusețez, vb. I. Tranz. A da unei persoane sau unui lucru un aspect frumos (prin adăugarea unor detalii); a împodobi, a orna, a decora. Înfrumusețează [orașul] cu mîndre zidiri. NEGRUZZI, S. I 277. ◊ Fig. A înfrumuseța o povestire.

înfrumusețá (a ~) vb., ind. prez. 3 înfrumusețeáză

înfrumusețá vb., ind. prez. 1 sg. înfrumusețéz, 3 sg. și pl. înfrumusețeáză; conj. prez. 3 sg. și pl. înfrumusețéze

ÎNFRUMUSEȚÁ vb. 1. v. împodobi. 2. a împodobi, a orna, (rar) a agrementa, (reg.) a înfrumoșa. (A ~ un parc.) 3. v. idealiza.

A înfrumuseța ≠ a urâți

A ÎNFRUMUSEȚÁ ~éz tranz. (lucruri sau persoane) A face să devină (mai) frumos, adăugând elemente decorative; a împodobi. [Sil. în-fru-] /în + frumusețe

înfrumusețà v. a (se) face frumos.

înfrumusețéz v. tr. (d. frumuseță). Fac frumos, ornez, împodobesc: haĭnele îĭ înfrumusețează adese-orĭ pe ceĭ urîțĭ, monumentele înfrumusețează orașele. – Vechĭ infrumusețez, înfrîmsețez, înfrumușitez, înfrîmșetez, înfrumșez și înfrîmșez.

ÎNFRUMUSEȚA vb. 1. a decora, a găti, a împodobi, a orna, a ornamenta, a pavoaza. (A ~ un interior.) 2. a împodobi, a orna, (rar) a agrementa, (reg.) a înfrumoșa. (A ~ un parc.) 3. a idealiza, a poetiza. (A ~ realitatea.)

înfrumuseța, înfrumusețez v. t. v. înflori.