încăputare

ÎNCĂPUTÁ, încăputez, vb. I. Tranz. A pune căpute la încălțăminte; a căputa. – În + căpută.

încăputá vb., ind. prez. 1 sg. încăputéz, 3 sg. încăputeáză

ÎNCĂPUTÁ vb. a căputa, (înv. și reg.) a însura. (A ~ ciorapii, pantofii.)