încurcală

ÎNCURCÁLĂ s. f. (Reg.) Încurcătură. – Încurca + suf. -ală.

ÎNCURCÁLĂ s. f. (Reg.) Încurcătură. – Încurca + suf. -ală.

ÎNCURCÁLĂ s. f. (Mold.) Încurcătură. Harap-Alb, văzîndu-se pus în încurcală, nu mai știa ce să facă. CREANGĂ, P. 270.

încurcálă (reg.) s. f., g.-d. art. încurcálei

încurcálă s. f., g.-d. art. încurcálei

ÎNCURCÁLĂ s. v. belea, bucluc, dandana, încurcătură, năpastă, neajuns, necaz, nemulțumire, nenorocire, neplăcere, nevoie, pacóste, pocinog, rău, supărare.

încurcală f. Mold. încurcătură: nici grijă n’avea despre încurcala ce făcuse CR.

încurcálă f., pl. e. Încurcătură.

încurcală s. v. BELEA. BUCLUC. DANDANA. ÎNCURCĂTURĂ. NĂPASTĂ. NEAJUNS. NECAZ. NEMULȚUMIRE. NENOROCIRE. NEPLĂCERE. NEVOIE. PACOSTE. POCINOG. RĂU. SUPĂRARE.